Într-un moment de inspirație colectivă, coaliția de guvernare a decis să ne facă viața mai „simplă”: mai puțini funcționari în administrație, mai puțini parlamentari în legislativ, dar cu promisiunea că totul va fi „mai eficient”.
Reducerea de 13.000 de posturi în administrația locală sună impresionant, aproape cinematic. Adică, da, dacă ar fi să facem o statistică rapidă, aproape fiecare al zecelea angajat va dispărea ca prin magie. Rămâne de văzut dacă magia va fi aplicată proporțional sau dacă va lăsa un localnic să bată la ușile primăriei de trei ori înainte să fie auzit.
La nivel central, vestea nu e mai puțin spectaculoasă: reducerea se va face tot cu 10%, dar fiecare instituție are voie să „compenseze” cum vrea, deci nimeni nu știe cu adevărat cine rămâne și cine pleacă. Cel mai probabil, vor fi menajate instituțiile „strategice” – educația, sănătatea, apărarea… adică exact locurile unde lipsa personalului se simte deja.
Și pentru că politicienii adoră să lase câte un cadou pentru viitor, numărul parlamentarilor va scădea cu 10% începând cu 2028. În traducere liberă: ne așteaptă o legislatură mai compactă, dar aceeași capacitate impresionantă de a produce declarații pompoase și conferințe de presă inutile. Din fericire, scăderea nu va afecta județele „prioritare”, ca să nu cumva cineva să fie privat de reprezentare.
Ce e fascinant la această „reformă”? Nuanța elegantă prin care reducerile sunt promovate: „mai eficient”, „pentru deficit”, „pentru fonduri europene”. Traducere brută: mai puțini oameni care să încurce planurile de austeritate și mai puțini ochi critici în fața aparatului birocratic.
În concluzie, reformele sunt frumoase în teorie: aparatul public va fi mai subțire, parlamentul mai mic, România mai eficientă… și totuși, în realitate, maramureșeanul de rând va constata că pentru fiecare serviciu în plus trebuie să bată drumuri mai lungi, să aștepte mai mult și să zâmbească mai politicos funcționarului care a supraviețuit reducerii.
Dar, hei, totul pentru progres, nu?
