Din cele mai vechi timpuri ale istoriei omenirii, există mărturii scrise și nescrise care vorbesc despre grija față de sufletul omului după trecerea din această viață. Această rânduială firească nu a fost străină nici popoarelor păgâne, semn că pomenirea celor adormiți este adânc înrădăcinată în conștiința umană.
Potrivit învățăturii de credință creștin-ortodoxe, omul este creat după chipul și asemănarea lui Dumnezeu, alcătuit din trup muritor și suflet nemuritor. După despărțirea de trup, sufletul se va înfățișa, la vremea rânduită de Creator, înaintea Dreptului Judecător, pentru a da socoteală de faptele săvârșite în viața pământească și de modul în care a folosit darurile primite de la Dumnezeu.
În înțelepciunea Bisericii și a Sfinților Părinți, ziua de sâmbătă a fost consacrată, din punct de vedere liturgic, pomenirii tuturor celor adormiți în Dreapta Credință. Tot sâmbăta au fost stabilite și momentele speciale de pomenire de obște, cunoscute în tradiția populară sub denumirea de „Moși”.În ordinea Anului Nou bisericesc, care începe la 1 septembrie, aceste zile sunt:Moșii de toamnă, în prima sâmbătă din luna noiembrie, când, de regulă, au loc și „Luminațiile”;Moșii de iarnă, sâmbăta dinaintea Duminicii Înfricoșătoarei Judecăți (lăsatul secului de carne);Moșii de vară, sâmbăta dinaintea Praznicului Rusaliilor;Sâmbetele morților din Postul Mare, de la Sâmbăta Sfântului Teodor până la Sâmbăta lui Lazăr.
Azi, sâmbătă, 14 februarie 2026, în toate bisericile din cuprinsul Patriarhiei Române, după Sfânta și Dumnezeiasca Liturghie, vor fi oficiate slujbe de pomenire pentru toți cei adormiți în Dreapta Credință.
Cea mai de preț ofrandă pe care o putem aduce este participarea cu evlavie și luare-aminte la aceste slujbe. În această perioadă, credincioșii pot aduce la Sfântul Altar pomelnice, prescură, colac, colivă, untdelemn și vin. De asemenea, Biserica ne îndeamnă să săvârșim fapte de milostenie și să oferim pomană în numele celor adormiți, pentru că „milostenia este comoara care nu se pierde niciodată”, iar „pâinea împărțită are gustul mai bun”.
Sfânta Biserică ne cheamă, așadar, să ne rugăm împreună, să aprindem o lumânare pentru veșnica odihnă a celor plecați dintre noi. A nu-i pomeni pe cei dragi înseamnă a-i uita, iar uitarea este o lipsă de ajutor pentru sufletele care nu se mai pot ruga singure pentru ele însele.
Să nu uităm niciodată că cei pe care îi iubim nu pleacă cu adevărat de lângă noi, ci trăiesc în veșnicia și bucuria Împărăției lui Dumnezeu, rămânând vii în rugăciune, în amintire și în iubirea noastră.
