Ca urmare a calității de membru contributiv al Comunității CHARTER – European Cultural Heritage Skills Alliance, Consiliul Județean Maramureş are oportunitatea de a disemina raportul referitor la analiza preliminară a neconcordanţelor existente între oferta de educație și formare din domeniul patrimoniului cultural și nevoile pieței muncii, punând la dispoziția comunității maramureşene rezultatele studiului.
Care sunt lacunele și nevoile profesioniştilor din domeniul patrimoniului cultural din Europa? Alianța CHARTER analizează principalele lacune ale ofertei de educație și formare existente la nivel european în domeniul patrimoniului cultural raportat la nevoile pieței muncii și propune modalități de îmbunătățire a raportului dintre cerere și ofertă. Prognoza rezultată din examinarea provocărilor cu care se confruntă profesioniștii în domeniul patrimoniului cultural din Europa, identifică necesitățile existente în materie de tehnologie, dezvoltare durabilă, colaborare, diversitate, finanț areş i multe altele.
Documentul are ca scop analiza datelor colectate în vederea identificării perspectivelor de dezvoltare a carierei, de îmbunătățire a calității standardelor de certificare și optimizare a procesului de învą are. Identificarea carent elorş i nevoilor care afectează dezvoltarea activităților profesionale în domeniul patrimoniului cultural permite examinarea unor soluții optime din punct de vedere al eficacitą ii, eficient ei, impactului, transferabilitą iiş i durabilitą ii.
Această abordare calitativă evidențiază 14 politici de bune practici din regiunile afiliate la CHARTER. Raportul subliniază decalajele de competență în înțelegerea patrimoniului cultural ca ecosistem, experții subliniind nevoia de abordări practice în educație, eliminarea decalajelor dintre teorie și practică respectiv abordarea provocărilor legate de digitizare. În vederea încurajării învățării informale și non-formale, raportul recomandă modele precum comunități de practică, cercuri de învăţare virtuoase și rețele profesionale de învăţare pentru asigurarea flexibilității schimbului de cunoştinţe la nivel european. Alte provocări menționate includ lipsa educației orientate spre aplicabilitate, decalajele între teorie și practică, necesitatea interconectării patrimoniului cu domeniul economic și social respectiv abordarea patrimoniului cultural ca ecosistem i resursă orientată spre viitor.
Datele analizate relevă faptul că arealul de nevoi emergente în sectorul patrimoniului cultural cuprind aspecte legate de tehnologie, dezvoltare durabilă, colaborare profesională, implicarea administrației publice, diversitate, posibilități de finanţare, utilitate socială, transfer de cunoştinţe, clasificare ocupațională, standarde de certificare a calității și descrierea abilităților specifice. Printre diferitele concluzii și recomandări emise de acest raport, este accentuată importanţa recunoaşterea valorii metodelor de învăţare non-formale și informale comparativ cu cele formale, datorită flexibilității lor în ceea ce privește timpul, locația și abordările de învăţare.
