Consiliul Local Baia Mare a adoptat, în ședința extraordinară din 17 aprilie, bugetul general al municipiului pentru 2026. Pe hârtie, cifrele par consistente: venituri estimate la 1,355 miliarde lei și cheltuieli de 1,373 miliarde lei, diferența fiind acoperită din excedentul anului trecut. În realitate, administrația locală recunoaște deschis că vorbim despre un buget „de subzistență”.
Primarul Doru Dăncuș descrie fără ocolișuri situația: funcționare la limită, investiții menținute pe linia de plutire și servicii publice operate „la nivel de avarie”. Tradus din limbaj administrativ, orașul merge înainte, dar fără rezerve și fără spațiu real pentru dezvoltări majore sau intervenții neprevăzute.
Problema nu ține doar de contextul economic, ci și de constrângeri legislative. Neîndeplinirea pragului de colectare a veniturilor de 97% timp de trei ani consecutivi a limitat capacitatea municipalității de a proiecta venituri mai mari din taxe și impozite locale. Practic, bugetul actual este construit pe baza execuției din 2025, nu pe potențialul real al orașului.
Această regulă, menită să disciplineze administrațiile locale, funcționează însă ca o frână suplimentară pentru municipiile care deja se confruntă cu dificultăți de colectare. În cazul Baia Mare, efectul este vizibil: planificare prudentă, dar insuficientă.
Administrația promite că proiectele de investiții aflate în derulare vor continua. Este, însă, o continuitate fără accelerare. Marile șantiere nu sunt oprite, dar nici nu primesc impulsul financiar necesar pentru a fi finalizate mai rapid.
În plus, o parte dintre solicitările consilierilor locali au rămas, deocamdată, fără acoperire bugetară. Executivul mizează pe o rectificare bugetară în iunie pentru a corecta aceste lipsuri. Până atunci, prioritizarea devine regula de bază.
Semnalul cel mai sensibil vine din zona serviciilor publice. Dacă investițiile pot fi amânate sau etapizate, serviciile de zi cu zi – transport, salubritate, întreținere urbană – nu au aceeași flexibilitate. Funcționarea „la avarie” indică riscul unor sincope sau al unei scăderi de calitate, mai ales dacă apar costuri neprevăzute.
Bugetul pe 2026 pare mai degrabă unul de tranziție, construit sub presiune și cu speranța unor corecții ulterioare. Rămâne de văzut dacă rectificarea din vară va reuși să aducă echilibrul necesar sau dacă administrația va continua să gestioneze resursele în regim de supraviețuire.
În lipsa unor venituri suplimentare sau a unei îmbunătățiri semnificative a colectării, Baia Mare riscă să transforme excepția în regulă: un oraș care își ține proiectele în viață, dar fără energia necesară pentru a face pasul următor. Iar într-o competiție regională tot mai dură, stagnarea nu este o opțiune neutră — este, de fapt, un pas înapoi.
