În Baia Mare, administrația pare să fi descoperit o nouă formă de urbanism: dezvoltarea imobiliară fără consecințe. Sau, mai exact, cu consecințe exclusiv pentru cetățeni. În rest, totul e în regulă – pe hârtie, în declarații și, mai ales, în conferințe de presă.
Primarul Doru Dăncuș vorbește. Mult. Despre dezvoltare, despre modernizare, despre „viziune”. Doar că, între timp, în cartiere, realitatea se parchează pe avarii. Pentru că altundeva nu mai are loc.
Exemplul din zona Vasile Alecsandri – Mărășești – Lupului nu este o excepție, ci o regulă care a scăpat de sub control. Oamenii nu mai cer condiții speciale, nu mai visează la parcări supraetajate sau soluții smart. Au coborât standardul la nivel de bază: „unde lăsăm mașina?”. Răspunsul administrației pare să fie: „vedeți voi”.
Situația descrisă de locatari este aproape didactică pentru manualul de „așa nu” în urbanism:s-au introdus restricții de parcare pe stradă;terenuri disponibile au fost rapid îngrădite pentru dezvoltări private;autorizațiile de construire au apărut fără o minimă corelare cu infrastructura existentă;iar locuitorii vechi au fost transformați, peste noapte, în „invitați incomozi” în propriul cartier.
Sigur, dreptul de proprietate este sfânt. Dar, în Baia Mare, pare că este mai sfânt decât bunul-simț urbanistic. Pentru că, altfel, e greu de explicat cum apar șantiere în zone deja sufocate, fără să apară simultan și soluții pentru traficul și parcările generate.
Ironia este că spațiu există. O spun chiar oamenii din zonă. Dar nu există voință, coordonare sau, poate, interes. Sensuri unice? Reconfigurări? Parcări trasate eficient? Sunt idei de „cetățeni”, nu de „strategie”.
În schimb, orașul devine un puzzle haotic:mașini înghesuite pe unde se poate,amenzi pentru cei care n-au unde parca,blocuri noi care apar ca ciupercile după ploaie,și o administrație care explică, nu rezolvă.
Se construiește mult, dar se gândește puțin. Iar când gândirea lipsește, improvizația devine politică publică.
Baia Mare nu duce lipsă de spațiu. Duce lipsă de ordine. Și, mai ales, de responsabilitate administrativă. Pentru că nu poți autoriza dezvoltare fără să asiguri infrastructura minimă. Nu poți scoate parcări fără să pui ceva în loc. Și nu poți cere cetățenilor să respecte reguli care îi lasă fără soluții.
Până atunci, rămâne valabilă sugestia amar-ironică a locatarilor: poate următoarea etapă de dezvoltare urbană va include și parcări pe balcon. Sau, de ce nu, suspendate între două promisiuni electorale.
În Baia Mare, orice pare posibil. Mai puțin un loc de parcare.
