Peste 25 de șantiere deschise simultan au transformat Baia Mare într-un experiment urban în care răbdarea cetățenilor este pusă la încercare zilnic, iar suspensia mașinilor devine, fără voia proprietarilor, obiect de testare tehnică. Traficul e un puzzle în continuă mișcare, iar pietonii par să fi fost invitați, fără consimțământ, într-un traseu aplicativ de tip „obstacle course”.
Autoritățile vin însă cu explicația clasică, rostită aproape cu seninătate administrativă: „nu se poate altfel”. Proiectele au termene, finanțatorii nu negociază cu ambuteiajele, iar fondurile europene nu așteaptă după nervii din trafic. Cu alte cuvinte, ori suportăm șantierele acum, ori rămânem cu promisiunile mai târziu.
Administratorul public, Horia Buhan, cere înțelegere și, pe alocuri, iertare. Un gest rar într-o administrație unde, de regulă, vina e o noțiune abstractă. Argumentul este simplu: disconfortul este temporar, beneficiile – de durată. În teorie, Baia Mare se pregătește să devină mai aerisită, mai modernă și, eventual, mai puțin blocată la orele de vârf.
În practică, orașul trăiește o etapă în care fiecare lucrare pare să concureze cu cealaltă pentru titlul de „cea mai inspirată deviere de trafic”. De la Pasajul Clubul Văcarilor până la rețelele de apă-canal, de la reabilitarea Cinematografului Dacia la ambițiosul aquapark ridicat pe ruinele ștrandului municipal, totul se întâmplă acum. Sau, mai corect spus, totul se întâmplă în același timp.
Există și vești bune: unele proiecte sunt deja avansate. La Piața Revoluției, lucrările au trecut de 70%, iar la Piața Universității termenul limită din octombrie pare să funcționeze ca un stimulent serios. În paralel, sute de milioane de lei sunt pompate în aceste investiții, bani europeni, guvernamentali și, inevitabil, locali.
Ironia situației rămâne însă greu de ignorat: orașul care promite să devină mai „aerisit” te obligă, deocamdată, să respiri adânc… în coloană. Iar dacă există o lecție colectivă în această perioadă, ea ar putea fi formulată simplu: dezvoltarea vine, dar nu vine niciodată pe drum liber.
