Consiliul Local din Baia Mare a aprobat o nouă organigramă pentru aparatul de specialitate al primarului, într-un exercițiu administrativ care, cel puțin pe hârtie, arată ca o cură serioasă de eficientizare. 99 de posturi au dispărut din schemă, inclusiv unele din zona de conducere, iar mesajul oficial este unul clar: mai puțină birocrație, mai multă eficiență.
Doar că, inevitabil, apare și detaliul care temperează entuziasmul reformist: majoritatea posturilor desființate erau vacante. Cu alte cuvinte, administrația a reușit performanța de a reduce semnificativ cheltuielile fără să supere pe nimeni din interior. O reformă fără victime directe – raritate în sectorul public, unde schimbarea vine de obicei cu rezistență.
Reprezentanții primăriei vorbesc despre economii de sute de mii de lei lunar, bani care ar urma să fie redirecționați către investiții. Este genul de promisiune care sună bine în ședințe și și mai bine în comunicate: bani mai puțini pe salarii, mai mulți pentru dezvoltare. Rămâne de văzut dacă aceste economii vor fi resimțite concret în oraș sau vor rămâne, ca de atâtea ori, în categoria „potențial bugetar”.
Reorganizarea nu se oprește aici. Conducerea anunță evaluări pe fiecare serviciu în parte, ceea ce sugerează că procesul este abia la început. Tradus administrativ, asta înseamnă că organigrama va continua să fie ajustată până când va reflecta, ideal, nevoile reale. Sau, cel puțin, până când va arăta suficient de bine încât să nu mai necesite explicații suplimentare.
Fenomenul nu este singular. În administrația locală din România, reorganizările au devenit aproape o rutină – un amestec de necesitate bugetară și exercițiu de imagine. Se reduc funcții, se comasează departamente, se redesenează organigrame. Uneori se schimbă și modul de lucru. Alteori, doar forma.
În cazul de față, administrația din Baia Mare pare să fi ales varianta prudentă: tăieri acolo unde nu doare. E un început. Iar în logica administrației publice, începuturile care nu creează disconfort sunt, de regulă, cele mai ușor de adoptat.
Rămâne întrebarea esențială: cât din această eficiență va ajunge, în mod real, la cetățean? Pentru că, dincolo de organigrame și economii estimate, adevăratul test nu se dă în ședințe de consiliu, ci la ghișeu – acolo unde reforma nu mai poate fi doar teoretică.
