După ani buni de promisiuni, rugăminți, tăceri și ploi care au tot spălat tencuiala, Baia Mare face pasul cel mare: vrea să recupereze fosta Centrală a Minelor – sediul REMIN, un simbol al orașului care, de vreo 15 ani, s-a transformat dintr-un reper al puterii industriale într-o carte poștală tristă a tranziției.
La inițiativa primarului, Consiliul Local a votat în unanimitate depunerea unei oferte oficiale de achiziție. Rar se vede atâta consens în politica locală – semn că, măcar din când în când, și istoria reușește să unească acolo unde bugetele dezbină.
Oferta municipalității este una serioasă: 12,7 milioane lei cu TVA, adică o combinație de bani, speranțe și ceva datorii vechi ale REMIN care se vor compensa pe parcurs. O sumă considerabilă, dar deloc exagerată pentru o clădire care, dacă ar putea vorbi, ar povesti despre zeci de ani de minerit, planuri cincinale și salarii primite în plic.
Desigur, în mod ironic, totul se rezumă acum la o simplă „ofertă”. Baia Mare încearcă să-și răscumpere propria imagine urbană, iar în același timp, REMIN – fosta regină a economiei locale – acceptă să-și vândă ultimul palat. E ca într-o piesă de teatru absurd: orașul își răscumpără simbolurile de la ruinele trecutului său industrial.
Primarul vorbește despre „semnale pozitive”, „acorduri de principiu” și „garanții de seriozitate”. Termeni care, de regulă, apar în propoziții politicoase, nu în contracte ferme. Dar de data aceasta, pare că toate piesele s-au aliniat: creditorii sunt de acord, administratorii sunt deschiși, iar orașul are un plan clar.
Și, ca un detaliu simbolic, oferta e valabilă până la 31 decembrie 2025 – adică exact până la finalul mandatului actual. O coincidență fericită, evident.
Dacă tranzacția se va finaliza, urmează altă provocare: restaurarea. Aici începe adevărata bătălie. Se vorbește despre fonduri din Programul Național de Consolidare a Clădirilor cu Risc Seismic – un program care a devenit deja colacul de salvare pentru multe imobile cu fisuri și visuri.
Iar între timp, primarul anunță și o „premieră”: urmează semnarea contractului de execuție pentru reabilitarea Cinematografului Dacia. Asta pentru cei care au nevoie de o rază de optimism în timp ce REMIN încă așteaptă, cu ferestrele sparte, să fie salvată.
Cumpărarea fostului sediu REMIN nu e doar o tranzacție imobiliară. E o încercare de reconciliere între trecut și prezent, între industrial și administrativ, între betonul gri și speranța de culoare.
Și totuși, nu putem ignora ironia fină a momentului: orașul care a fost construit de mineri încearcă acum să-și recupereze centrul nervos de la o companie falimentară. Ca și cum un fiu ar plăti, după ani, chirie ca să se mute înapoi în casa părintească.
Dar poate că asta e și frumusețea poveștii: Baia Mare nu renunță la trecutul său, chiar dacă trebuie să-l cumpere la metru pătrat.
Sursă/foto Google
