Domnule Ministru al Sănătății, iată un exemplu clar de paradox românesc: în timp ce spitalele din Iași sau centrul de mari arși din București se confruntă cu tragedii care fac titlurile ziarelor, la Borșa „managementul” local pare să funcționeze după reguli cu totul speciale – reguli care, dacă ar fi statistici de comedie, ar primi Premiul Nobel pentru absurditate administrativă.
Și atenție: toate aceste informații vin din interiorul spitalului de Recuperare Borșa, de la oameni care cunosc realitatea cotidiană, zi de zi.
Ceea ce găsim aici nu e doar o simplă slăbiciune managerială. Nu. Este un veritabil manual de cum să conduci un spital fără să faci nimic, să multiplici posturi fictive și să creezi „BIROUL DOI” – un birou celebru printre angajați pentru… nimic.
Managerul spitalului, pe care istoria recentă îl înregistrează cu evaluări „NESATISFĂCĂTOR” și interimate repetate, continuă să fie exemplul viu al paradoxului: cât de puțin poți face și totuși să rămâi în funcție. Cu un zâmbet fermecător și cu sprijinul nevestei angajate în biroul de management al calității (sic!), domnia sa transformă orice zi de lucru într-un episod de improvizație administrativă.
Și dacă vă întrebați de cifre… să vedem: medicul ginecolog care coordonează 17 paturi reușește să înregistreze 50 de operații pe hârtie, deși în realitate numărul este de 5. Statisticile sunt, evident, perfect în concordanță cu sporurile salariale. În paralel, ortopedul-manager coordonează un compartiment dotat cu un artroscop performant… care nu a fost folosit de trei ani. Poate îi lipsește manualul „Cum să operezi fără să operezi”.
Mai mult, salariile unor angajați prin contracte de prestări servicii sfidează logica și legea: 38.000 lei pe lună pentru un farmacist clinician care lucrează „telemedical”, sau 5.400 lei pentru o gardă în CPU, într-un compartiment unde protocoalele medicale sunt de mult uitate.
Rezultatul? Un spital care se laudă doar cu cazurile transferate, un personal dezorientat, o comunitate locală dezinformată și un manager care pare imun la consecințele propriei incompetențe.
Ironia situației? Tot acest circ administrativ se desfășoară sub ochii ministerului, iar tragediile reale par să fie doar subiecte pentru vizite oficiale și fotografii de protocol.
Soluția: un tratament administrativ echitabil. Managerul unității trebuie să plece, fie prin demisie, fie prin demitere. Infrastructura spitalului trebuie redată funcției sale – salvarea vieților, nu umplerea de hârtii. Echipa medicală trebuie motivată, iar comunitatea locală informată corect. Și, eventual, cineva ar trebui să scrie un manual de „cum să nu faci nimic în 7 ani și totuși să supraviețuiești managerial”.
La Borșa, tragediile nu sunt doar în statistici, ci și în realitate. Iar dacă Ministerul Sănătății nu intervine rapid, spitalul va deveni emblematic pentru ceea ce se întâmplă când incompetența și nepăsarea sunt promovate cu aplomb.
Sursă/informații Facebook ATI Borșa
