Într-o demonstrație de unitate demnă de manualele de istorie (sau poate de matematică aplicată), plenul reunit al Parlamentului a votat bugetul României pentru 2026. Cu 319 voturi „pentru”, s-a confirmat încă o dată că atunci când vine vorba de împărțit bani… consensul nu mai e chiar așa de greu de găsit.
PSD, PNL, USR, UDMR și minoritățile naționale au tras toți la aceeași căruță – una care, ce-i drept, pare încărcată serios: 391 de miliarde lei venituri și peste 527 de miliarde lei cheltuieli. Diferența? O „mică” gaură de peste 135 de miliarde lei. Dar să nu fim cârcotași – în limbaj guvernamental, asta se numește „deficit gestionabil”.
Practic, România intră în 2026 cu o strategie clară: cheltuim mai mult decât avem, dar cu încredere. Multă încredere. Și, probabil, ceva speranță că economia va ține pasul cu optimismul din Excel.
Guvernul vorbește despre „consolidare fiscală sustenabilă”. Tradus liber: mai strângem cureaua… dar nu chiar acum. Poate la anul. Sau la următorul ciclu electoral. Important e că direcția e bună – chiar dacă drumul pare să urce destul de abrupt.
Deficitul de 6% din PIB (ESA) și 6,2% cash nu sună chiar ca o dietă strictă, dar nici ca o dezmăț financiar complet. E mai degrabă genul acela de regim în care îți promiți că mănânci sănătos… dar mai „scapi” câte o shaorma bugetară din când în când.
Cât despre datoria publică, estimată la 61,8% din PIB, lucrurile sunt și mai interesante. Suntem oficial în zona în care datoria nu mai e doar o statistică, ci începe să devină o relație serioasă. Una de lungă durată. Cu dobândă.
Desigur, există și partea optimistă: investițiile continuă, economia trebuie susținută, iar colectarea veniturilor „se va îmbunătăți”. Asta e probabil cea mai frumoasă promisiune recurentă din finanțele publice românești – apare în fiecare an, ca un hit de vară care nu mai iese din playlist, dar nici nu urcă în topuri.
În concluzie, bugetul pe 2026 e exact ce ne-am obișnuit să vedem: un echilibru fin între speranță și realitate, între cifre ambițioase și constrângeri foarte concrete. Un document care, dacă ar fi persoană, ar fi genul acela optimist incurabil, convins că de luna viitoare se apucă serios de economisit.
Până atunci însă, România merge mai departe – cu deficitul înainte și cu explicațiile după el.
