Breaking news de la Senat: mamele, veteranii și foștii deținuți politici scapă din nou de CASS. Asta după ce PSD a reușit să împingă în plen proiectul care readuce scutirea contribuției pentru aceste categorii.PNL și USR, în schimb, au rămas pe poziții: fermi, austeri și — desigur — neînțeleși.
Pe scurt, Bolojan și ai lui au pierdut o bătălie pe care o considerau una de principiu. Principiul austerității selective, probabil. Căci atunci când vine vorba de reduceri fiscale pentru companii mari, brusc „impactul bugetar” devine poezie liberală. Dar dacă o mamă din România mai scapă de o plată, atunci se prăbușește economia națională.
Într-o logică desprinsă din manualul de guvernare „cum să pierzi electoratul în 10 pași simpli”, PNL și USR au decis că e momentul să dea un semnal de forță: nu, mamele nu merită scutiri. Nici veteranii. Nici cei care au stat în închisori pentru libertate. Să plătească toți, că doar trăim în capitalismul meritocratic!
Premierul Bolojan – omul care a făcut din tăierea cheltuielilor o religie administrativă – pare că nu are milă nici de cei care au dat viață, nici de cei care au apărat-o. E consecvent: el taie cu precizia unui chirurg fiscal și zâmbește rar, doar când vede un buget echilibrat și o populație docilă.
Cât despre USR, aceștia rămân fideli principiului lor de aur: „suntem împotriva oricărui lucru pe care îl propune PSD”. Chiar și când acel lucru e, paradoxal, bun. Un fel de opoziție din reflex, pe bază de algoritm emoțional: dacă PSD zice alb, USR votează negru și postează o analiză tehnică pe Facebook.
Sebastian Răducanu, social-democratul care a anunțat victoria, a pus punctul pe i: România se stinge demografic, dar „partenerii de coaliție” par mai interesați de graficele din Excel decât de mamele care mai nasc români. Iar despre veterani și foști deținuți politici – nici nu mai e cazul. Acolo, recunoștința s-a terminat la guvernele tehnocrate.
Așadar, finalul e simplu:
PSD marchează o victorie cu impact social și simbolic, PNL și USR rămân cu imaginea de contabili neînduplecați, iar Bolojan descoperă, probabil cu uimire, că țara nu se conduce doar cu tabele, ci și cu oameni.
Și, dacă ar fi să încheiem cu o maximă liberală reinterpretată:„Statul nu trebuie să fie asistențial. Doar insensibil, eficient și foarte sigur că știe mai bine ce e bine pentru toți ceilalți”
Sursă/foto Google
