După aproape două decenii de amânări, blocaje administrative și procese interminabile, statul român ajunge într-o situație umilitoare: Guvernul a fost obligat să înființeze un comitet interministerial special pentru a gestiona una dintre cele mai grele condamnări primite la Curtea Europeană a Drepturilor Omului — cazul Asociației Composesorale Borșa.
Nu mai vorbim despre o simplă dispută juridică. Vorbim despre un eșec major al statului român, întins pe ani de zile, în care instituțiile au ignorat hotărâri definitive, au pasat responsabilitatea de la o autoritate la alta și au tratat legea ca pe o recomandare facultativă.Astăzi, nota de plată riscă să depășească zeci de milioane de euro. Adică bani publici.
Un dosar care arată falimentul administrației românești În esență, situația este simplă și devastatoare în același timp: instanțele române au decis încă din 2005 că Asociația Composesorală Borșa are dreptul la retrocedarea unor importante suprafețe forestiere. Hotărârea trebuia executată.
Ani la rând, autoritățile au invocat proceduri, verificări, reinterpretări și complicații administrative. Între timp, dosarul a ajuns la CEDO, iar România a fost condamnată pentru încălcarea dreptului de proprietate și pentru neexecutarea unei hotărâri definitive.
Cu alte cuvinte, statul român a fost prins că nu respectă propriile decizii judecătorești.Cel mai grav este că reacția serioasă a venit abia după condamnarea internațională și după perspectiva unor despăgubiri uriașe.Acum apare un „Comitet interministerial” format din ministere, secretari de stat și instituții centrale care trebuie să „identifice măsuri” și să „stabilească un calendar”.Practic, statul încearcă să repare în regim de avarie ceea ce nu a fost capabil să rezolve în aproape 20 de ani.Întrebarea legitimă este simplă: unde au fost toate aceste instituții până acum?Pentru că hotărârea nu a apărut ieri. Problema nu este nouă. Doar că ani la rând nimeni nu și-a asumat politic și administrativ deznodământul inevitabil.
În astfel de cazuri, statul nu plătește din buzunarul funcționarilor care au blocat dosarele și nici din veniturile celor care au tergiversat executarea.Dacă România va ajunge să achite despăgubiri de zeci de milioane de euro, acestea vor fi suportate din bugetul public. Adică din taxele și impozitele românilor.Este poate cea mai toxică formă de iresponsabilitate administrativă: decizii greșite, întârzieri și pasivitate instituțională, urmate de pierderi financiare uriașe pe care le suportă populația.Dosarul a depășit de mult granița unui litigiu local. A devenit un simbol al modului în care statul român tratează proprietatea, justiția și propriile obligații legale.Când o hotărâre definitivă rămâne neexecutată aproape două decenii, problema nu mai este juridică. Devine una de credibilitate a statului.
Iar când Guvernul trebuie să înființeze structuri speciale doar pentru a pune în aplicare ceea ce instanțele au decis deja, imaginea este una extrem de gravă: un stat care reacționează doar când este condamnat și obligat din exterior.
Cazul Composesoratului Borșa nu este doar o înfrângere juridică. Este radiografia unei administrații care a confundat ani la rând amânarea cu soluția.
