Marți, la Centrul de Informare și Documentare al Colegiului Național „Mihai Eminescu”, atmosfera a confirmat, încă o dată, că literatura trăiește mai ales prin întâlniri. Cenaclul „Voci eminesciene” a adunat elevi, profesori și invitați într-un cadru care și-a păstrat constanța: cald, atent la detalii și, mai ales, ancorat în sens.
Tema ediției – „Prieteni mici și mari în livada poeziei lui Gheorghe Pârja” – a venit la doar o zi după aniversarea poetului, oferind un prilej firesc de rememorare și contextualizare. Dincolo de biografie, întâlnirea a schițat portretul unui autor care și-a păstrat rădăcinile în Desești, dar a traversat, cu discreție, cercuri literare importante.
Evocările au urmărit parcursul său de la începuturile marcate de satul natal și influențele timpurii, până la întâlnirile cu figuri majore ale literaturii române, precum Nichita Stănescu, Șerban Cioculescu sau Augustin Buzura. O listă lungă, evocată fără emfază, dar suficient de sugestivă pentru a contura un traseu autentic.
Discursurile au insistat pe dubla identitate a lui Gheorghe Pârja: poet și jurnalist. Într-un spațiu media adesea grăbit, el a reușit să păstreze o dimensiune metaforică a scrisului, vizibilă atât în poezie, cât și în volumele de interviuri sau în contribuțiile la revista „Nordul Literar”. O performanță rară, dacă nu chiar incomodă pentru ritmul actual al presei.
Un punct aparte l-a constituit evocarea Serilor de Poezie „Nichita Stănescu” de la Desești, ajunse la 46 de ediții. Evenimentul, organizat chiar în curtea casei părintești a poetului, lângă biserica de lemn inclusă în patrimoniul UNESCO, rămâne un exemplu de cultură construită în afara circuitelor convenționale, dar cu impact durabil.
La întâlnire au participat, între alții, Nicolae Scheianu, Dana Buzura-Gagniuc, Flaviu Claudiu Mihali, Vasile Leschian și Viorica Pârja, contribuind la un dialog echilibrat între generații.
Organizarea a fost asigurată de profesoarele Monica D. Cândea, Ramona Corina Fonai și Alina Mirela Bîrsan, a căror implicare a devenit deja o constantă. Într-un peisaj educațional în care inițiativele culturale sunt adesea bifate formal, cenaclul de la „Eminescu” pare să funcționeze după o regulă simplă: consecvența face diferența.
În fond, întâlnirea de marți nu a fost doar despre un poet aniversat, ci despre felul în care literatura își găsește locul, încăpățânat și discret, în viața de zi cu zi. Iar acest tip de normalitate culturală, chiar dacă nu produce breaking news, rămâne, paradoxal, una dintre cele mai solide forme de rezistență.
