După ce a făcut un pas în spate „convins că România are nevoie de lideri noi”, fostul premier Marcel Ciolacu revine pe rețelele sociale cu o postare care pare scrisă între două oftaturi adânci și un zâmbet amar. Nu, nu e nostalgie după Palatul Victoria – e doar o tentativă de a-și apăra moștenirea economică de atacurile pe care le consideră nedrepte și… ridicole.
Ciolacu trage linie și își face autocritica într-o propoziție scurtă: „Am plătit prețul politic pentru greșelile mele.” După care, în stilul clasic românesc, urmează explicațiile despre cum n-a fost chiar așa rău. Dezastru economic? Nu. Greșeli? Da, dar suportabile. Vinovați? Alții, evident.
„Panica e mai periculoasă decât deficitul”, avertizează fostul prim-ministru, lansând subtil ideea că actualii guvernanți suferă de o formă acută de anxietate bugetară. Iar tratamentul lor preferat, austeritatea oarbă, n-ar face decât să înrăutățească lucrurile. Cum spune el? „Austeritatea nu reduce deficitul – îl adâncește”. Cine s-ar fi gândit că tăiatul din cheltuieli nu duce automat la economii?
Într-o societate tot mai familiară cu reducerile – fie ele de personal, salarii sau iluzii –, Ciolacu pare să ne ceară ceva aproape revoluționar: să nu ne speriem. Și să nu confundăm scăderea deficitului cu decapitarea economiei. România are deja, ne amintește el, un plan de ajustare fiscală pe șapte ani. Da, șapte – nu șapte zile, cum pare să creadă unii cu mână ușoară pe toporul bugetar.
Fostul lider PSD îi ironizează pe cei care au preluat frâiele economiei cu aer de salvatori neînțeleși: „Nu trebuie să dăm cu barda mânați de false impulsuri mesianice și impresii de eroi economici.” Mesajul e clar: nu e nevoie să ne salvați cu forța, mai ales dacă salvarea înseamnă austeritate și panică în lanț.
Ciolacu nu se oprește aici. Ridică sprânceana și în direcția dispariției misterioase a unor măsuri fiscale care vizau impozitarea câștigurilor din bursă, criptomonede și profiturile multinaționalelor. „Oare pentru că îi deranjau tocmai pe cei mai bogați?”, întreabă retoric, cu inocența unui copil care tocmai a descoperit că Moș Crăciun are acțiuni la Bursă.
Și, ca desert, o lovitură fină la ideea de privatizare: „Companiile profitabile de stat de ce trebuie vândute la bucată?” Poate pentru că întregul ar deranja mai mult decât suma părților? Sau poate că, în logica actuală, orice ce merge bine la stat trebuie urgent trecut la privat, că nu cumva să prindem gustul eficienței interne.
În loc de retragere, Ciolacu pare să-și fi ales o tribună de pe margine, de unde poate comenta cu nonșalanță și un strop de sarcasm meciul economic jucat pe nervii contribuabilului. E un mesaj cu iz de „v-am spus eu”, dar ambalat suficient de diplomat încât să sune ca o pledoarie pentru echilibru și rațiune.
Rămâne de văzut dacă această ieșire este doar o paranteză retorică sau începutul unui nou capitol politic pentru fostul premier. Cert este că, între panica economică și impulsurile mesianice, Ciolacu mizează pe un alt slogan de campanie: „Mai încet, cu barda pe scări!”
