Primarul municipiului Baia Mare, Doru Ioan Dăncuș, a făcut un drum la București pentru a „debloca” un credit de la Banca de Dezvoltare a Consiliului Europei. Rezultatul: o aprobare mai mică decât cea inițială, dar suficient de mare cât să fie prezentată drept o victorie administrativă.
Pe scurt, din peste 39 de milioane de euro s-a ajuns la „36 și ceva”. O ajustare care, în limbaj contabil, înseamnă tăieri; în limbaj politic, însă, devine o optimizare strategică. Două proiecte au fost eliminate pe motiv că „nu pot fi finanțate la momentul actual” – o formulare elegantă pentru acea zonă gri unde prioritățile reale se întâlnesc cu regulile finanțatorului și, inevitabil, pierd.
Avizul venit de la Comisia de Avizare a Împrumuturilor Locale este, fără îndoială, o etapă importantă. Dar nu finalul drumului. De fapt, este momentul în care începe adevărata presiune: banii trebuie cheltuiți rapid, eficient și, ideal, fără surprize. Iar aici apare miza reală – nu obținerea creditului, ci capacitatea administrației de a-l transforma în rezultate vizibile înainte ca termenele să expire.
Pentru că, dincolo de optimismul declarat, calendarul nu iartă. Proiectele prin Planul Național de Redresare și Reziliență vin cu deadline-uri ferme: iulie pentru prelungiri, august pentru închideri. Cu alte cuvinte, administrația locală a contractat un credit nu doar pentru dezvoltare, ci și pentru a acoperi golurile de cofinanțare și cheltuielile neeligibile – acea categorie de costuri care, în mod ironic, apare exact acolo unde proiectele sunt deja începute și nu mai pot fi oprite.
Lista investițiilor anunțate confirmă această logică: reabilitări de piețe centrale, infrastructură rutieră și proiecte începute „pe datorie”, cum este prelungirea străzii Gării. Practic, creditul vine să pună ordine într-un puzzle deja început, nu să deschidă neapărat unul nou.
Există și un detaliu care merită remarcat: lucrări executate deja de constructori, în așteptarea finanțării. Este o practică devenită aproape reflex administrativ – întâi se lucrează, apoi se caută banii. Un model curajos, dacă nu chiar riscant, în care optimismul ține loc de cash-flow.
În esență, administrația din Baia Mare nu a obținut doar un credit. A cumpărat timp. Timp pentru a finaliza proiecte începute, pentru a evita pierderea unor finanțări europene și, inevitabil, pentru a livra rezultate într-un calendar politic care nu are răbdare.
Rămâne de văzut dacă această injecție financiară va accelera dezvoltarea sau doar va acoperi întârzierile deja acumulate. Pentru că, în administrație, diferența dintre „investiție” și „peticire” este, de multe ori, doar o chestiune de perspectivă. Sau de comunicat de presă.
