Ceea ce se întâmplă la CSM Știința Baia Mare nu mai este doar o criză sportivă. Este un act de trădare națională. Este dovada vie că România își distruge valorile cu mâna propriilor conducători locali, aleși care își bat joc de munca, sângele și sacrificiul unor oameni care au ținut viu un sport într-o țară care a ajuns să-și urască propriii campioni.
O echipă care a făcut istorie e aruncată la coș ca o hârtie de ambalaj murdară.
15 finale consecutive. 8 titluri naționale. Cea mai stabilă, constantă și muncitoare echipă din rugby-ul românesc. Știința Baia Mare nu este doar o echipă. Este un simbol. Este dovada că se poate construi performanță și cu bugete modeste, dar cu voință, caracter și disciplină. Și totuși, exact aceste calități sunt astăzi călcate în picioare. Cu un sadism birocratic care frizează crima sportivă.
Titlul acestui moment istoric este dur și nedrept, dar adevărat: „Crima împotriva campionilor”. Și ea se întâmplă aici, acum, în Maramureș.
26% tăiere din buget, într-un an în care inflația s-a urcat pe pereți. Nu e prostie. E intenție.
Nu poți vorbi despre greșeli administrative. Aici vorbim despre o execuție cu premeditare. Și vorbim clar: Consiliul Județean Maramureș, Primăria Baia Mare și restul clasei politice locale au lăsat această echipă să moară. Le-au pus în brațe o sumă ridicolă – 2,5 milioane de lei – știind bine că nu poate acoperi nici măcar cheltuielile de bază. Nu le-a păsat. Nu le pasă. Pentru că în sport nu există contracte umflate și comisioane grase.
Fotbalul, cu interesele lui obscure, e uns cu toate alifiile. Rugby-ul? Lăsat să crape.
Să nu ne ascundem după degete. Rugby-ul este un sport „incomod”. Nu e populist, nu aduce voturi facile. Nu are galerii de scandal, nu produce titluri senzaționaliste. Produce, în schimb, caractere. Iar caracterele deranjează. Așa că sunt eliminate. Tăiate de la buget. Umilite. Trădate. Fix ca minerii de altădată: folosiți și aruncați.
Șapte jucători out. Mâine, poate, toată echipa. Asta înseamnă o pepinieră distrusă. Un club ras de pe hartă.
Vor dispărea sportivii. Vor dispărea antrenorii. Vor pleca copiii care visau să îmbrace tricoul campionilor. Vor rămâne doar politicienii. Cu zâmbete false și postări ipocrite de Ziua Națională, pozând lângă tricolor, după ce au lăsat să moară tot ce însemna mândrie locală.
Zetea, Ionel, Doru și ceilalți: vă faceți vinovați de distrugerea celui mai important club sportiv al județului. Tăcerea voastră e complice.
Știința Baia Mare nu este a lui Călin Matei. Nu este a consiliului local. Este a întregii comunități. Este a României care încă mai crede în valori. A României care vrea copii sănătoși, educați prin sport, nu crescuți în fața pariurilor și scandalurilor de pe stadion.
Dar dacă azi, această echipă moare, să știe toată țara cine a ținut cuțitul. Să nu uităm numele trădătorilor.
Acesta nu mai este doar un apel. Este un ultimatum. Dacă nu se intervine acum – urgent, masiv, sincer – atunci să nu ne mai mirăm că sportul românesc e în moarte clinică. Să nu ne mai plângem că nu avem campioni. Pentru că i-am omorât cu mâna noastră.
România trebuie să aleagă. Ori investim în cei care ne fac cinste, ori continuăm să ne prăbușim ca o țară care își sapă groapa cu zâmbetul pe buze.
Până atunci, CSM Știința Baia Mare nu mai joacă rugby. Luptă pentru viață. Și o face
Dacă ne pasă, trebuie să ne ridicăm. Nu doar jucătorii trebuie să lupte. Trebuie să o facem noi toți – suporterii, părinții, profesorii, antrenorii, maramureșenii, românii. Să cerem socoteală, să cerem transparență, să cerem finanțare corectă. Să ieșim din apatie și să arătăm că nu lăsăm campionii să moară în tăcere.
Nu mai este vorba doar de sport. Este vorba de identitate. De memorie. De respect. De onoare.
Răspunsul trebuie să fie unul singur: CSM Știința Baia Mare NU moare! Nu pe tăcerea noastră. Nu pe nepăsarea noastră. Nu azi. Nu aici.
