Decizia Guvernului de a permite în continuare cumulul pensiei cu salariul în sectorul public, în 2026, arată cât de fragil a devenit echilibrul dintre nevoia de reformă și realitățile din sistemele esențiale. Lipsa specialiștilor, mai ales în sănătate și educație, obligă statul să păstreze în activitate profesioniști care, teoretic, ar fi trebuit deja să fie retrași din câmpul muncii.
Ministrul Sănătății, Alexandru Rogobete, a explicat că regulile de limitare nu se vor aplica pentru concursul de rezidențiat sau pentru ocuparea posturilor vacante din spitale, o măsură menită să evite blocaje în sistemul medical. În paralel, autoritățile promit simplificarea procedurilor administrative, astfel încât medicii și farmaciștii să poată intra mai rapid în sistem.
Pe de altă parte, premierul Ilie Bolojan încearcă să introducă o formă de echitate în această ecuație. Potrivit explicațiilor sale, cei care beneficiază de pensii speciale vor putea lucra în instituțiile statului doar dacă renunță la 85% din pensie, în timp ce pensionarii care primesc pensii pe bază de contributivitate vor putea cumula veniturile fără restricții.
În realitate, decizia reflectă o problemă mai profundă: statul nu reușește încă să își asigure resursa umană necesară în sectoarele critice. În multe spitale, școli sau instituții publice, pensionarii au devenit, paradoxal, o piesă importantă pentru funcționarea sistemului.
Pe termen scurt, măsura poate menține stabilitatea și poate evita blocajele administrative sau medicale. Pe termen lung însă, discuția rămâne deschisă: fără politici coerente care să atragă tineri specialiști și să îi păstreze în sistem, cumulul pensiei cu salariul riscă să devină nu o excepție, ci o regulă a unui sistem aflat în permanentă criză de personal.
