Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului Maramureș traversează una dintre cele mai complicate perioade financiare din ultimii ani. Dincolo de cifre, procese și declarații oficiale, realitatea este una simplă: o instituție care are grijă de copii, persoane cu dizabilități și vârstnici vulnerabili se confruntă cu o presiune financiară uriașă, generată de drepturi salariale câștigate în instanță și de un buget insuficient pentru întreg anul.
Potrivit conducerii Consiliului Județean Maramureș, problema nu este neapărat funcționarea curentă a instituției, ci povara unor datorii acumulate în urma neacordării unor sporuri salariale în anii precedenți. Astăzi, aceste sume au ajuns să fie însoțite de penalități și accesorii care, în unele cazuri, depășesc chiar valoarea drepturilor salariale inițiale.
Este o situație care ridică o întrebare legitimă: cât costă, de fapt, o decizie administrativă greșită?
Când un angajat câștigă în instanță un drept salarial, statul nu pierde doar procesul. Pierde bani publici suplimentari prin dobânzi, penalități și cheltuieli judiciare. În cazul DGASPC Maramureș, vorbim despre milioane de lei care ar putea fi folosite pentru servicii sociale, investiții sau îmbunătățirea condițiilor beneficiarilor, dar care acum trebuie direcționate către plata unor obligații restante.
Declarațiile președintelui Consiliului Județean, Gabriel Zetea, și ale directorului DGASPC, Nicolae Ungur, arată că există două perspective diferite asupra aceleiași probleme. Pe de o parte, actuala administrație județeană vorbește despre „greșelile trecutului” care trebuie reparate. Pe de altă parte, conducerea DGASPC susține că a solicitat în mod repetat fondurile necesare, însă acestea nu au fost alocate la timp.
Între cele două poziții se află însă adevărata problemă: lipsa unei finanțări predictibile și faptul că instituțiile publice ajung să funcționeze permanent la limita supraviețuirii financiare.
Mai îngrijorător este faptul că DGASPC nu este singura instituție afectată. Conducerea instituției vorbește despre un deficit de aproximativ 40 de milioane de lei la nivelul bugetului județean, ceea ce înseamnă că și alte structuri importante, precum cele responsabile de drumuri sau aeroport, resimt aceeași presiune.
Pentru cetățeanul de rând, toate aceste milioane pot părea simple cifre într-un tabel contabil. În realitate, ele se traduc prin incertitudine pentru mii de beneficiari și sute de angajați. Când conturile unei instituții sunt blocate prin popriri, când bugetul nu este acoperit până la sfârșitul anului și când soluțiile sunt amânate pentru viitoarele rectificări bugetare, orice dezechilibru poate avea efecte directe asupra serviciilor oferite.
Paradoxul este că DGASPC nu produce profit și nici nu poate reduce semnificativ activitatea. Copiii instituționalizați, persoanele cu handicap sau vârstnicii aflați în centrele sociale au nevoie de sprijin în fiecare zi, indiferent de situația bugetară.
Dincolo de disputele politice și administrative, cazul DGASPC Maramureș este încă un exemplu despre cum deciziile luate sau amânate în trecut ajung să coste mult mai mult în prezent. Iar factura nu este plătită de cei care au generat problema, ci de întregul sistem public.
Pentru moment, speranța conducerii instituției și a Consiliului Județean se leagă de viitoare rectificări bugetare și de economiile care ar putea fi realizate la nivelul județului. Până atunci însă, DGASPC Maramureș rămâne într-un echilibru fragil, încercând să își îndeplinească misiunea socială în timp ce achită, la propriu, nota de plată a unor erori administrative care nu îi mai aparțin.
