Luni, 3 noiembrie 2025, la Centrul Millenium din Baia Mare, Maramureșul și-a strâns la piept unul dintre fiii săi cei mai aleși. Într-un cadru plin de emoție, Consiliul Județean Maramureș i-a conferit doctorului Herman Berkovits titlul de Cetățean de Onoare al Județului Maramureș — o recunoaștere târzie, dar profund meritată, pentru un destin care a legat medicina de omenitate, și știința de inimă.
Atmosfera nu a fost una obișnuită. Nu era doar o ceremonie, ci o întâlnire între un om care nu a uitat niciodată de unde a plecat și un loc care nu l-a uitat niciodată. În sală, alături de autorități, medici, oameni de cultură și diplomați, s-a simțit acel fior aparte care apare doar atunci când recunoștința e sinceră.
„Astăzi am onorat un destin exemplar. Dr. Herman Berkovits este un medic de vocație, un ambasador al binelui și un simbol al modestiei. Prea multe personalități au plecat dintre noi fără să simtă recunoștința comunității lor. De aceea, acest titlu trebuie să fie oferit celor care, în timpul vieții, iubesc și reprezintă cu cinste județul nostru”, a spus Gabriel-Valer Zetea, președintele Consiliului Județean Maramureș.
Născut la Târgu Lăpuș, dr. Herman Berkovits a plecat din Maramureș cu o valiză de speranțe și cu dorința de a vindeca. A ajuns medicul oficial al prim-ministrului Israelului, Consul Onorific al României în Israel, consilier al unor premieri și miniștri români, dar și un pod între două lumi: România și Israel. Prin el, medicina a devenit limbaj universal, iar compasiunea – o formă de diplomație.
În momentele grele pentru țară, nu a uitat niciodată să întindă o mână. După tragedia de la Colectiv, a fost printre primii care au mobilizat echipe de medici și resurse din Israel. A făcut-o în tăcere, fără să caute aplauze, cu aceeași modestie care l-a însoțit mereu.
Pentru întreaga sa activitate, a primit Ordinul Național „Pentru Merit”, titlul de Doctor Honoris Causa din partea mai multor universități românești și este Cetățean de Onoare al municipiilor București, Iași, Târgu Lăpuș și Onești.
Dar poate cea mai frumoasă distincție a primit-o acum — acasă.
Căci, dincolo de diplome, medalii și decorații, doctorul Berkovits a rămas omul care spune, cu o sinceritate dezarmantă:
„Eu nu sunt doar evreu, nu sunt doar israelian. Eu sunt român. Gândesc românește.”
Și atunci, Maramureșul i-a răspuns cum știe el mai frumos: cu aplauze, cu lacrimi și cu o îmbrățișare care a spus totul.
„Bine ați revenit acasă, domnule doctor!”
A fost mai mult decât o ceremonie – a fost o lecție de modestie, un tribut adus rădăcinilor și o dovadă că recunoștința poate vindeca, uneori, la fel de mult ca medicina.
