Escaladarea si drumețiile- cunoaștere, autocuboaștere și terapie holistică
Este anotimpul vacanțelor, a detașării și exporarii noilor orizonturi iar drumețiile montane sau escaladarea munților pot reprezenta oaza de oxigen și prospețime de care ai nevoie.
În fiecare dimensiune a experienţei exterioare şi interioare, în fecare
manifestare a a sa omul a simţit mereu impulsul de a se conecta cu natura ca un mod de depaşire a zonei de confort, a familiarului, a propriilor limite şi convingeri.
Fiind înalt, vertical, apropiat de cer, muntele se înscrie în simbolismul
transcendenţei, devenind punctual de întalnire dintre Cer şi Pamant si capăt al accensiunii omului. Prin natura sa omul e cercetator, fiecare munte explorat înseamnă o întalnire cu el însuşi, fiecare escaladare presupune o
ascensiune si dobândirea unor noi orizonturi.
În cultura dacă, Zalmoxis, element de identitate şi cunoaştere spirituală işi
are originea in elementul Munte, Spiritele protectoare ale Naturii salaşluiesc in Munţi. Muntele sacru purta numele Kogaion (Kogaionon), iar izvorul lui era, de asemenea, considerat sfânt. Vorbind despre Zamolxis, divinitatea venerată de daci, Strabon afrma că „mai întâi, Zamolxis s-ar fi făcut preot al zeului cel mai slăvit la ei, iar după aceea a primit şi numele de zeu, petrecându-şi viaţa într-o peşteră, pe care a ocupat-o el şi unde ceilalţi nu puteau intra. Metafora locuinţei subterane Despre peştera lui Zamolxis sau locuinţa sa subterană din munte a relatat şi istoricul Herodot, în urmă cu două milenii şi jumătate. A descris, în opera sa, populaţia care stăpânea ţinuturile Munţilor Carpaţi şi zeitatea ei, Zamolxis, cel care le-ar fi propovăduit nemurirea .
Toate aceste realităţi compun tabloul general al muntelui iar exploraea
acetuia se defneşte ca un proces de initiere, cunoaştere si dezvoltare
personala.
Escaladarea in plan fizic a unui munte işi gaseşte corespondentul în
escaladarea spirituala şi Ascensiune, a muntelui interior.
