România și-a testat, zilele acestea, capacitatea de mobilizare. Rezultatul? Avem rezerviști. Mulți, determinați, disciplinați… și cu tălpile bocancilor lipite cu scotch.
Circa 10.000 de oameni s-au prezentat la apel, semn că spiritul de datorie nu s-a pensionat odată cu ei. S-au prezentat conștiincios, cu livretul militar în buzunar și cu genunchii în stand-by. Pe teren, s-a văzut clar: unii au mai uitat comenzile, dar n-au uitat să salute. Alții n-au mai văzut o armă de 20 de ani, dar încă știu pe ce parte se ține.
Atmosfera de la Otopeni a fost una între film de acțiune și comedie absurdă. Tânărul subofițer explica solemn cum pistolul mitralieră e „arma destinată nimicirii forței vii a inamicului”. Din spate, un veteran completează: „Și la lupta corp la corp, se montează baioneta!”. Moment de emoție — tinerii au notat. Nu se știe când mai au ocazia să vadă un om care chiar știe ce-i aia baionetă.
În poligon, bătrânii soldați au tras 16 cartușe. 16! Atât a costat demonstrația: o revenire în epoca în care trăgeai o rafală și te bucurai că mai ai un deget funcțional. A fost, se spune, un exercițiu de verificare. De fapt, a fost mai mult o verificare a răbdării, a tensiunii arteriale și a adezivului de pe bocanci. Unuia i s-a dezlipit talpa după zece metri de mers. Altuia i s-a rătăcit autocarul. Însoțit, desigur, de mașina Poliției Militare.
Comandanții, însă, exemplari. Generalul a mâncat cu trupele, a dat mâna cu toți, a făcut poze (în afara unității, că regulile-s reguli). E reconfortant să vezi că, în plină eră digitală, România încă mai știe să organizeze o mobilizare în stil analog.
Rezerviștii s-au întors acasă obosiți, dar cu fruntea sus. Au demonstrat că încă pot. Dacă nu să alerge, măcar să se prezinte. Dacă nu să lupte, măcar să semneze condica. Și, mai ales, că dragostea de țară nu expiră odată cu talonul de pensie.
MOBEX 2025 a fost un succes parțial: s-a mobilizat națiunea, dar s-au demobilizat bocancii.
Până la următoarea ediție, poate că ar fi bine ca Armata Română să-și actualizeze dotările. Măcar cu niște încălțăminte care să țină până la primul marș.
Cât despre rezerviști — sunt gata să se întoarcă, dacă țara o cere. Dar ar prefera, sincer, să nu o ceară prea curând.
Sursă/foto Google
