La aproape un an de la instalare, guvernul condus de Ilie Bolojan livrează un bilanț economic contradictoriu: deficitul bugetar scade, dar majoritatea indicatorilor care țin de nivelul de trai se deteriorează. Imaginea de ansamblu nu indică un colaps, dar nici direcția promisă în discursul de învestitură.
Datele oficiale arată o încetinire accentuată a economiei. După un început modest, creșterea economică a fost înlocuită de contracție în două trimestre consecutive, semnal clasic de recesiune tehnică. În paralel, inflația a urcat spre 10%, erodând rapid veniturile populației.
Salariile au bifat doar creșteri marginale, insuficiente pentru a compensa scumpirile. În termeni reali, puterea de cumpărare a scăzut. Șomajul este în creștere, iar consumul — principalul motor al economiei — a intrat pe un trend descendent. Comerțul cu amănuntul reflectă clar această schimbare de comportament: populația cumpără mai puțin.
Semnale negative vin și din industrie. După o perioadă de stagnare, producția industrială a trecut pe minus, confirmând răcirea economiei. Este un indicator sensibil, care anticipează de regulă evoluțiile din piața muncii și din exporturi.
Singurul capitol unde guvernul punctează clar rămâne deficitul bugetar. Ajustarea fiscală este vizibilă, însă costurile sunt resimțite în economie. Reducerea cheltuielilor și temperarea consumului au contribuit la stabilizarea finanțelor publice, dar au frânat creșterea.
În acest context, discursul inițial despre „echilibru, investiții și sprijin pentru mediul de afaceri” rămâne parțial acoperit de rezultate. Investițiile și absorbția fondurilor europene nu au compensat suficient efectele măsurilor de ajustare.
Evaluarea guvernării depinde, în final, de perspectiva din care sunt privite cifrele. Pentru piețele financiare, disciplina bugetară este un semnal pozitiv. Pentru populație și mediul privat, însă, costul acestei discipline devine tot mai vizibil.
Concluzia este una fără excese: România traversează o perioadă de corecție economică, gestionată strict pe zona fiscală și mai puțin atent calibrată social. Nu este cea mai gravă criză din ultimele decenii, dar este, fără îndoială, una resimțită rapid și direct de majoritatea populației.
