Căzut cu zgomot mare în Parlament și trimis la statutul de „interimar cu bagajele făcute”, Guvernul pare că a intrat într-o cursă contra cronometru. Nu pentru reforme, nu pentru investiții și nici pentru vreo iluminare administrativă târzie. Ci pentru sportul național practicat de toate guvernările: plantatul oamenilor „de încredere” prin instituții.
PSD a ieșit vineri la atac și a descris scena ca pe o veritabilă evacuare de partid în care fiecare încearcă să mai agațe câte o funcție înainte să se stingă lumina în Palatul Victoria. Tonul social-democraților a fost unul aproape revoltat moral. Ceea ce, în politica românească, are mereu un parfum aparte. E ca și cum lupul ar convoca o conferință de presă despre siguranța oilor.
În comunicatul PSD apar personaje care par desprinse dintr-un casting pentru „România are funcții”: șoferi, muzicieni rock, cofetari și apropiați politici promovați strategic prin prefecturi și instituții-cheie. Practic, dacă mai continua criza câteva zile, exista riscul să vedem și un fost DJ numit la Hidroelectrica, pe motiv că „știe să lucreze cu mixajul”.
Acum, desigur, acuzația în sine nu e nouă. Fiecare partid care pierde puterea descoperă brusc meritocrația. Iar fiecare partid care o câștigă descoperă că meritocrația poate fi flexibilă, mai ales când verișorul are nevoie de serviciu.
Diferența e că actualul episod are și o doză zdravănă de comedie administrativă. Guvernul este demis, dar încă numește oameni. PNL spune că merge în opoziție, dar rămâne cu mâinile pe butoane. PSD condamnă numirile politice, după ce ani întregi a tratat instituțiile statului ca pe o agenție proprie de resurse umane. România politică reușește, încă o dată, performanța de a face teatru absurd fără finanțare de la Ministerul Culturii.
În tot acest timp, cetățeanul privește spectacolul ca omul care și-a chemat instalatorul să-i repare conducta și descoperă că echipa se ceartă pe cine rămâne cu cheia de la debara.
Maramureșul apare și el în poveste, prin funcțiile de prefect și subprefect invocate în comunicatul PSD. Semn că nici județele nu scapă de tradiționalul joc „cine apucă scaunul înainte să vină următorii”. În administrația românească, interimatul a devenit aproape o stare spirituală.
Iar adevărul crud este că niciun partid nu pare cu adevărat scandalizat de sistem. Sunt scandalizați doar că, de data asta, nu împart ei ultimele cărți din pachet.
