Hristos s-a înălțat!
În calendarul popular sărbătoarea Înălțării Domnului este cunoscută sub numele de ISPAS numele unui personajul mitic care se spune că a asistat la ÎNĂLȚAREA DOMNULUI și la ridicarea sufletelor morților la Cer sau sub numele de Paștele Cailor.În popor există credința că odată cu Înălțarea Domnului, se înalță și sufletele celor adormiți de la Săptămâna Luminată încoace. Sufletele care rătăceau pe pământ, deveneau strigoi și provocau neajunsuri oamenilor și animalelor. De aceea, în această zi se practicau ritualuri magice de apărare: erau culese și sfințite plante despre care se crede că au proprietăți apotropaice (leuștean, alun, paltin, mentă); se aruncau la răspântia drumurilor și pe dealuri, oamenii se încingeau peste brâu cu ramuri de leuștean și erau date de pomană bucate pentru morți.ÎNĂLȚAREA DOMNULUI – Obiceiuri și tradiții:- se poartă frunze de nuc la brâu ca Hristos când s-a Înălțat-pe treptele de la biserică se puneau frunze de mentă (Țara Chioarului)- se crede că cine moare de la Paști până la Ispas ajunge în Rai- de Ispas se bat vitele cu leuștean, ca să se îngrașe și să fie ferite de boli- se taie păr din vârful cozilor de la vite și se îngroapă într-un furnicar, spunându-se: “să ne dea Dumnezeu atăția miei și viței câte furnici în furnicar!”- în ziua de Ispas nu se dă foc și nu se împrumută sare din casă- ce se seamană după Ispas, nu rodește- în ziua de ÎNĂLȚAREA DOMNULUI, femeile care au morți în familie, împart azime calde, ceapă verde și rachiu pentru sufletele acestora, crezându-se că e ziua în care sufletele lor se înalță la cer și să aibă merinde de drum.În vechime, ziua de Ispas era una a soroacelor, a încheierii diferitelor afaceri. Pentru că data sărbătorii variază de la an la an cu un număr mare de zile, sensul a devenit peiorativ: a nu da înapoi ce ai împrumutat, a amâna până la Paștele Cailor, până la Sfântul Așteaptă (cu sensul de a nu te ține de promisiune).
