Ilie Bolojan a confirmat că s-a întâlnit cu George Simion. Nu, spune el, n-au fost negocieri. Au fost, probabil, două persoane care au ocupat aceeași încăpere, au respirat același aer și, din respect, au schimbat câteva vorbe. În politică, asemenea coincidențe sunt la fel de dese precum promisiunile electorale.
Interesant este că PNL și-a petrecut ultimii ani explicând românilor că AUR este populist, naționalist, extremist și incompatibil cu valorile europene. Între timp, liderul liberal recunoaște că s-a întâlnit cu liderul partidului atât de aspru criticat. Nu pentru negocieri, desigur. Doar pentru… respect.
Românul de rând privește scena și încearcă să înțeleagă. Dacă AUR este atât de periculos pe cât ni s-a spus, de ce discuțiile sunt posibile? Iar dacă discuțiile sunt firești într-o democrație, de ce discursurile publice sunt atât de apocaliptice?
Poate că politica românească ar trebui să introducă un nou avertisment: „Atenție! Declarațiile din campanie pot conține urme de realitate diferită după alegeri.”
Explicația lui Bolojan este că întâlnirea a avut loc înainte de „momentul Veștea”. O formulare care, fără să vrea, sună aproape cinematografic. Avem deja momente istorice, momente astrale și, mai nou, momentul Veștea. Urmează, probabil, momentul cafelei și momentul fotografiei de grup.
În fond, nu întâlnirea este problema. Liderii politici trebuie să vorbească între ei. Problema apare atunci când ceea ce se spune în fața camerelor de filmat nu seamănă deloc cu ceea ce se întâmplă în spatele ușilor închise.
Politica românească rămâne, astfel, un spectacol în care actorii joacă rolul dușmanilor pe scenă, iar la pauză se întâlnesc în culise. Publicul aplaudă, dar începe să se întrebe dacă nu cumva piesa este aceeași de fiecare dată, doar distribuția se schimbă.
