În România, atunci când guvernanții vorbesc despre „reforme”, e timpul să-ți pui mâinile în buzunare — pentru că urmează să-ți ia ceva. Așa se întâmplă și cu noul impozit pe proprietate: o hoție ambalată în hârtii europene, o lovitură directă în fața românilor care au muncit o viață întreagă pentru o casă, un teren sau un apartament moștenit de la părinți.
Sub masca unei „modernizări fiscale”, autoritățile române impun o formulă de calcul care îi afectează direct pe pensionari, familii modeste și moștenitori de bună credință. Și, culmea, tot ei — politicienii — își păstrează vilele, pensiile speciale și rețelele de protejați bine uns. Pentru ei, nu se schimbă nimic. Pentru ceilalți, vine nota de plată.
Statul devine cel mai agresiv chiriaș: trăiește în casa ta, dar te pune să plătești chirie anuală pentru ea.
Să ai o proprietate în România e deja un risc. Azi ai casa ta, mâine plătești sute de euro pe an pentru „privilegiul” de a locui în ea. Iar poimâine? Statul poate decide, pe tăcute, că nu-ți mai permiți acel imobil. Să vinzi, să te muți, să te împrumuți. Ei numesc asta „responsabilitate fiscală”. Noi îi spunem pe nume: expropriere cu pașaport UE.
Claudiu Târziu, liderul Acțiunii Conservatoare, are dreptate să tragă semnalul de alarmă: acest nou impozit este o rușine națională, o palmă dată celor care încă mai cred în ideea de muncă cinstită și proprietate garantată.
Ipocrizia guvernanților e strigătoare la cer: când vine vorba de taxe, „standardele europene” sunt literă de lege. Dar când românii cer salarii decente, subvenții agricole egale sau dobânzi bancare corecte, dintr-o dată Bruxelles-ul devine „o recomandare, nu o obligație”. Asta e România dublului standard, guvernată de indivizi care s-au cocoțat în vârful sistemului doar ca să sugă mai bine din el.
În ultimii 15 ani, România a pierdut 80 de miliarde de euro din necolectarea TVA. Unde e DNA-ul când e vorba de adevărata crimă organizată? Unde sunt procurorii când partidele își protejează sponsorii, când evazioniștii își cumpără imunitate cu donații de campanie, când firmele de partid „uită” să-și plătească datoriile?
Nu există nicio „reformă fiscală” care să pornească de jos în sus și să se termine la vârful sistemului. În România, totul e invers: peștele de la cap se îngrașă, iar coada e pusă la uscat.
Politicienii români n-au nicio intenție să reformeze nimic. Nu vor să reducă evaziunea reală, nu vor să eficientizeze cheltuielile statului, nu vor să taie din propriile privilegii. E mai ușor să stoarcă omul simplu: cel cu pensie, cu salariu modest, cu apartament moștenit de la bunici. Că acela n-are PR, n-are avocați, n-are contracte cu statul.
România nu are nevoie de impozite mai mari. Are nevoie de o curățenie generală la vârf, de eliminarea sinecurilor, de reindustrializare și de o administrație care nu confundă cetățeanul cu o vacă de muls.
Până atunci, noul impozit pe proprietate nu este o reformă – este un jaf. Iar cei care îl susțin sunt complicii lui.
Sursă/ foto Facebook Claudiu Târziu
