Eu, sclavul trist al generației mele,
Văd pierind, cu ochii, tot ce-au clădit,
Miile care-n decembrie 89”, au pierit:
Bunici, părinți, copii, până și mame!
Voi, conducătorii, ne faceți probleme!
V-ați făcut stăpâni pe județ și lume,
Niște mincinoși, fără scrupule și nume
Și vă mirați de ce am ajuns la extreme.
Cu toții sunteți doar niște huidume.
Ne băgați pe-al nostru gât orice ciume.
Voi vreți să fim niște căței credincioși
Care atunci când votează să fie voioși.
Nu mai merge, Ionele! Nu mai merge, Costele!
La fel e și pentru voi: Gabriele, Cristinele!
Gata, ne-am săturat să fim mințiți,
Și voi să aveți pretenții, să fiți sfințiți!
Vrem fapte, domnilor, că trece anul
Și vin ăilalţi şi-o să vă ia ciolanul.
Cum zicea un clasic: „vă credeți cucernici,
ipocrizia mamii voastre de nemernici!”
Căline, Sorine, Gheorghiță, maghiare,
Vedeți că de acum vă dau la gioale!
V-ați obișnuit să plătiți până și ziare
Să vă laude acțiunile voastre imorale.
Mimaţi respectul pentru cele dumnezeiești,
Dar vindeţi şi pământuri strămoștești!
Și la alegeri veniți iar la cerșeală,
Sperând că vom face aceeași greșeală!
Vă puneți slugile corcite să mă atace,
Șefi de cabinete cu îndeletniciri sugace.
Care acționează doar de după umbră,
Că nu vor de propriile fapte să răspundă!
Bravo vouă, democraților total siniștrii,
Să vă ajute Domnul să-ajungeți miniștrii!
Dar fiți corecți și cu băgare de seamă
Că nu toți vă cântă așa cum vreți în strană!
