Situația prezentată de președintele Gabriel Zetea descrie una dintre cele mai complicate realități cu care se confruntă administrațiile locale din România: paradoxul dezvoltării accelerate finanțate prin împrumuturi costisitoare.
La prima vedere, cifrele sunt impresionante. Consiliul Județean Maramureș a reușit să gestioneze anul trecut un buget total de peste 850 de milioane de lei, cu investiții și proiecte care au plasat județul înaintea unor centre tradițional mai puternice precum Cluj-Napoca, Brașov, Iași sau Timișoara în ceea ce privește atragerea fondurilor pentru dezvoltare.
Din punct de vedere administrativ, acesta este un rezultat care nu poate fi ignorat. Maramureșul are în implementare aproximativ 60 de proiecte, iar șantierele deschise în ultimii ani au schimbat vizibil infrastructura județului. Problema este însă costul acestei dezvoltări.
Declarațiile lui Gabriel Zetea arată că instituția funcționează în prezent sub o presiune financiară uriașă. Din bugetul de funcționare, aproape jumătate merge către asistență socială și școli speciale, alte zeci de milioane sunt absorbite de salarii, iar povara creditelor contractate în trecut consumă sume care limitează drastic capacitatea administrativă a județului.
Când 60 de milioane de lei anual merg către dobânzi și rambursări, administrația nu mai discută despre dezvoltare, ci despre supraviețuire bugetară. În momentul în care aeroportul primește sub necesarul de funcționare, întreținerea drumurilor ajunge la limita minimă, iar cheltuielile de bază devin greu de acoperit, orice dezechilibru economic poate produce blocaje serioase.
Mesajul transmis de conducerea CJ Maramureș este clar: spațiul pentru austeritate s-a terminat. După reducerile de personal și tăierile operate în trecut, instituția susține că nu mai există loc pentru economii fără afectarea funcționării unor servicii esențiale.
În acest context, refinanțarea creditelor devine mai mult decât o opțiune administrativă. Devine o necesitate.
Problema este că această soluție depinde în mare măsură de contextul economic național și de disponibilitatea sistemului financiar de a renegocia costurile unor împrumuturi contractate într-o perioadă cu dobânzi ridicate. Dacă refinanțarea nu va fi posibilă, presiunea pe bugetul județului va continua să crească.
Există însă și o altă discuție legitimă care trebuie purtată public: cât de sustenabilă este o dezvoltare bazată pe împrumuturi mari?
Administrațiile locale din România au fost încurajate ani la rând să atragă fonduri europene și să accelereze investițiile. Doar că multe proiecte vin la pachet cu obligații mari de cofinanțare și cu nevoia unor credite bancare consistente. În perioade economice favorabile, acest model pare eficient. În momentul în care dobânzile cresc, iar veniturile nu țin pasul cu cheltuielile, apar dificultăți precum cele descrise acum de Consiliul Județean Maramureș.
Pe termen scurt, administrația județeană încearcă să transmită că dezvoltarea trebuie continuată și că proiectele nu vor fi abandonate. Pe termen lung însă, provocarea reală va fi găsirea unui echilibru între investiții și sustenabilitate financiară.
Maramureșul se află astăzi într-un punct delicat: județul a crescut accelerat, dar nota de plată a acestei dezvoltări începe să apese tot mai greu asupra bugetului public.
