Dacă ar fi să ne luăm strict după ritmul comunicatelor oficiale, județul Maramureș pare într-o continuă efervescență administrativă. Se lucrează. Intens. Zilnic. Aproape poetic, dacă nu ar fi vorba despre șanțuri, criblură și podețe care „se pregătesc” de reabilitare.
Președintele Consiliului Județean, Gabriel Zetea, transmite apăsat: nu sunt vorbe, sunt fapte. Iar faptele, în acest caz, se măsoară în metri de drum pietruit (aproximativ 700, să fie rotund), în șanțuri curățate și în indicatoare îndreptate – o performanță care, într-adevăr, nu trebuie subestimată într-o administrație unde uneori nici direcția nu e clară.
Pe DJ 182B, lucrările „au început efectiv”. Un podeț intră în reparații, iar autoritățile deja gândesc variante de ocolire. Nu pentru drum, ci pentru trafic. Drumul, deocamdată, mai așteaptă. Dar important este că există planuri. Și măsurători. Multe măsurători.
În Poienile de sub Munte, cei 700 de metri de drum pietruit devin, aproape simbolic, dovada că se poate. Pas cu pas. Metru cu metru. În ritmul acesta, optimismul rămâne singura resursă regenerabilă.
Între timp, în Satu Nou de Jos, platforma de gunoi beneficiază de atenție administrativă: cosiri, săpături, întreținere. Un tablou complet, în care infrastructura mare își așteaptă rândul, iar cea mică primește, conștiincios, îngrijirea de zi cu zi.
Mesajul oficial e clar: șantierele creează disconfort, dar scopul este nobil. Se recuperează anii pierduți. O promisiune pe care fiecare administrație o moștenește și o transmite mai departe, ca pe o tradiție locală.
Până atunci, Maramureșul merge înainte. Cu prudență, pe drumuri „în lucru”, ghidat de indicatoare proaspăt îndreptate și de convingerea că, undeva între o plombare și o decolmatare, se conturează, în sfârșit, progresul. Sau măcar o variantă ocolitoare a lui.
