Într-o Sală Polivalentă „Lascăr Pană” care a trăit fiecare fază cu nervii întinși la maximum, CS Minaur Baia Mare a ratat exact partida pe care nu avea voie să o scape. Înfrângerea cu AHC Potaissa Turda, scor 28-30, nu înseamnă doar două puncte pierdute. Înseamnă, aproape oficial, sfârșitul visului european pentru un club care a investit enorm și care, din nou, termină sezonul cu prea multe explicații și prea puține rezultate.
Minaur a început bine. A controlat jocul aproape 40 de minute, a avut avantaj, atmosferă, public și toate premisele unei seri mari. Apoi s-a prăbușit exact acolo unde o echipă cu pretenții nu are voie să se rupă: la luciditate. Greșeli repetitive, atacuri precipitate, eliminări, nervi și o cădere psihică evidentă în momentul în care Turda a întors scorul.
De la 21-18 în minutul 41, Minaur a reușit performanța de a transforme un meci sub control într-un exercițiu de autodemolare sportivă. Turda a simțit slăbiciunea, a strâns liniile, a avut mai mult calm și mai multă claritate pe final. Exact ingredientele care au lipsit gazdelor.
Au fost proteste, arbitraj contestat, tensiune și multă frustrare. Dar adevărul crud este altul: o echipă care vrea Europa nu poate pierde acasă un meci decisiv după ce îl controlează mai bine de o repriză. Restul sunt detalii bune pentru conferințe de presă și postări de consolare.
Momentul emoționant al serii a venit înainte de start, când clubul și-a luat rămas-bun de la cinci jucători care pleacă după ultimul meci al sezonului: Gabriel Cumpănici, Anderson Mollino da Silva, Anton Terekhov, Mohamed Zein și Stefan Vujic. Unii pleacă spre proiecte mai stabile, alții încă își caută drumul. Imaginea serii a fost însă alta: o echipă care se desparte de jucători înainte să se despartă de dezamăgire.
Declarațiile de după meci au fost sincere și apăsate. Jucătorii Minaurului au vorbit despre tristețe, despre ultime meciuri în Baia Mare și despre faptul că echipa a căzut în ultimele 20 de minute. Corect. Numai că sezonul nu s-a rupt în ultimele 20 de minute ale acestui meci. S-a rupt în toate punctele pierdute pe drum, în lipsa de constanță și în incapacitatea echipei de a arăta mentalitate de club mare atunci când presiunea devenea reală.
Acum, Minaur mai speră matematic la Europa. Practic însă, scenariul necesar seamănă mai degrabă cu un bilet câștigător la loterie: egal între Turda și Vaslui și victorie băimăreană la CSM București. Posibil? Da. Probabil? Aproape deloc.
Iar asta doare cel mai tare pentru un oraș care încă umple sala și încă trăiește handbalul cu pasiune autentică. Pentru că publicul și-a făcut partea. Atmosfera a existat. Investițiile au existat. Ambițiile au fost declarate tare și apăsat. Doar finalul a lipsit.
Și, din păcate pentru Minaur, în sport exact finalul rămâne în memorie.
Sursa/foto CS Minaur
