Sala Polivalentă „Lascăr Pană” din Baia Mare a găzduit sâmbătă unul dintre cele mai greu de explicat meciuri ale sezonului pentru CS Minaur Baia Mare. În fața celor de la HC Dunărea Brăila, Minaur a reușit performanța rară de a juca două meciuri complet diferite în aceeași seară.
În prima repriză, fanele și fanii băimăreni au avut motive să creadă că echipa și-a amintit, măcar pentru 30 de minute, că handbalul se joacă și pe atac, și pe apărare. Minaur a condus chiar și la patru goluri, iar Brăila părea o echipă venită la Baia Mare după o călătorie lungă și trei porții de gulaș.
Doar că pauza a fost, probabil, mai benefică pentru oaspete. Dacă prima repriză s-a terminat 14-12 pentru Minaur, partea secundă a arătat ca o simulare de avarie generală: 8-20. Practic, în repriza a doua, Dunărea a intrat pe teren, iar Minaur a rămas undeva între vestiar și amintirile sezonului trecut.
Scor final: 22-32. Un rezultat care explică perfect starea generală din jurul echipei: multă confuzie, multe întrebări și probabil câteva table tactice sacrificate nervos prin vestiar.
Totuși, seara a avut și momente emoționante. Clubul a oferit mici atenții jucătoarelor care vor pleca la finalul sezonului: Iulia Dumanska, Clara Preda, Cristina Lazea, Emilia Galinska, Amelia Lundback, Sorina Brîndușa, Andryiana Naumenko și Nikoletta Papp. Practic, dacă mai pleca puțină lume, exista riscul ca la următorul antrenament să mai rămână doar magazionerul și omul de la tabela de marcaj.
Au fost oferite și 10 tricouri cu semnăturile jucătoarelor, cu sprijinul sponsorului DON. Un gest frumos, mai ales că fanele și fanii au primit astfel ceva concret din acest sezon, în afară de emoții și tensiune arterială.
Iar pentru ca tabloul să fie complet, după ultimele rezultate, conducerea clubului și antrenorii secției feminine au decis, „de comun acord”, rezilierea contractelor. În sportul românesc, expresia „de comun acord” are deja valoare de patrimoniu național. Este varianta elegantă pentru momentul în care toată lumea se uită în jur și nimeni nu mai vrea să explice ce s-a întâmplat.
Mai rămâne o etapă, în deplasare, cu CS Rapid București, o altă echipă care traversează propriile furtuni. Cu puțin noroc, meciul ar putea fi mai degrabă o ședință colectivă de terapie decât o partidă de handbal.
Până atunci, la Minaur se închide un sezon care a început cu speranțe europene și se termină cu despărțiri, reorganizări și multe întrebări. Singurul lucru constant a rămas publicul băimărean, care continuă să vină la sală cu optimismul specific maramureșeanului: „Poate azi o fi mai bine.”
Sursa/foto CS Minaur
