Senatorul Cristian Niculescu Țâgârlaș ne-a oferit o demonstrație de ipocrizie fină după ce moțiunea de cenzură împotriva guvernului Bolojan a picat. „Guvernul are voință și putință”, ne spune domnia sa, „pentru a echilibra bugetul și a instaura ordinea”. Minunat! Dar, stai puțin, cine începe cu reforma? Cine taie din sinecuri, din pensiile speciale, din firmele de casă care se înmulțesc ca ciupercile după ploaie?
În loc să dea jos moțiuni, domnii senatori și guvernanți preferă să-și păstreze „locurile călduțe” bine securizate, iar în campanie afișează cu mândrie pancarte care spun de fapt: „Vreau un job la buget, că e sigur și comod.” Și după ce au prins gaura la buget, ne vorbesc despre „responsabilitate fiscală” și „măsuri nepopulare”.
Vorbim de un stat care înghite milioane în contracte date către firme de casă, care nu fac altceva decât să pompeze bani în buzunarele prietenilor politici, în timp ce cetățeanul simplu este obligat să plătească pentru „reforme” care încep întotdeauna cu sacrificiul său, nu cu renunțarea elitei la privilegiile sale.
Când senatorul Niculescu Țâgârlaș spune că „nu poți dărâma un guvern care are curaj”, ar trebui să știe că adevăratul curaj înseamnă să te tai pe tine însuți din aparatul bugetar supradimensionat, să renunți la clientela politică și să elimini pilele care, mai ales în campanii electorale, nu fac altceva decât să promită sinecuri pe bani publici.
Până atunci, aceste vorbe goale despre „guvernare responsabilă” nu sunt decât un spectacol de circ în care spectatorii sunt obligați să plătească biletul și apoi să strângă cureaua, în timp ce actorii din scenă se hrănesc din propriile privilegii.
Poate într-o zi vom vedea și adevărate reforme, când cei care dau lecții de austeritate vor începe cu ei înșiși și cu „găștile” lor bine ancorate în buget, nu cu cei care abia reușesc să-și plătească facturile.
Până atunci, rămânem cu o singură certitudine: moțiunea poate să fi picat, dar moțiunea pentru sinecuri și firmele de casă a fost votată de toți cei care se simt bine pe banii noștri. Și, în timp ce ne povestesc despre „responsabilitate fiscală” și „măsuri dificile”, ne servesc aceeași mâncare veche — promisiuni pentru ceilalți și privilegii pentru ei.
În fond, de ce să înceapă cu sinele când poți începe cu noi, „fraierii” care plătim? E mai comod, nu? Iar dacă nu îți convine, bine ai venit în România „reformelor” fără rreformă.
Sursă/foto Facebook
