Fierbe țara și cei care o guvernează se tot fac că se întâlnesc ca să decidă când și cum vor avea loc cele patru rânduri de alegeri programate în acest an. Vorbesc mult, se atacă reciproc, odată se supără unii, altădată ceilalți, dar partida de sex în grup se amână mereu de marți pe vineri, de vineri pe duminică și de duminică pe miercuri. Odată e Ciolacu în Italia, apoi Ciucă prin Spania, la adunat de voturi de la cei pe care partidele lor și celelalte i-au alungat din țară.
Patronul de la Cotroceni a fost în voiajul săptămânal la Sibiu și, ca de obicei, de vineri până marți nu glăsuiește, obosit fiind de navetă. Până ce vor decide sau nu mult trâmbițata comasare menită să salveze PNL din chingile supărătoare ale morții politice, liderii își comasează creierii pe afacerile grase cu statul, cu tunurile date într-o perioadă când bubuiturile nu sunt auzite de procurorii pentru că șefii i-au dotat cu tampoane performante.
Toți vorbesc despre toate și despre nimic, nu au niciun punct comun adevărat, singura verigă de legătură fiind dorința de a rămâne la conducere și disperarea că alții i-ar putea alunga din preajma ciolanului cu măduvă suculentă. Țara, cetățenii? Să fim serioși, noțiunile astea îi lasă total indiferenți.
Oricât mă străduiesc nu pot pricepe de ce PSD trebuie să ajute PNL la locale și europarlamentare, iar la prezidențiale ajutorul să fie returnat de către liberali? Dacă tot invocă democrația în fiecare ieșire publică, de ce nu se înfruntă cele două partide în cadrul unor alegeri libere în care cetățenii să decidă pe cine preferă să-i conducă în localități, în județe, în parlament, la Cotroceni sau la Bruxelles?
De ce încearcă să schimbe regulile normale ale jocului electoral? Pentru că se tem de adversari și riscă să piardă pozițiile și privilegiile de acum? Se tem că soarta țărișoarei ar avea de suferit dacă ar ajunge pe mâinile altor conducători?
Aiurea! De peste trei decenii jucăm în același scenariu și de fiecare dată am ales „răul cel mic” crezând că asta e cea mai bună soluție. Doar că răul cel mic, după câteva luni de viețuire în Palatul Victoria sau la Cotroceni, s-a metamorfozat în răul cel mare. Și atunci de ce și de cine să ne temem?
Mesajul transmis de partenerii din coaliție este că au nevoie să meargă împreună, chiar dacă nu pe liste comune, pentru că individual sunt impotenți dar împreună pot duce la „bun sfârșit” o acțiune de viol asupra țării și a cetățenilor ei.
O scenă oribilă pe care ne obligă să o privim de câteva săptămâni, violatorii democrației amânând finalul din varii motive, cel mai probabil pentru că nu știu dacă vor avea deplină satisfacție.
Grigore Ciascai
