Primarul Doru Ioan Dăncuș a decis, încă o dată, să arate cine e șeful în Baia Mare. De data asta, scena confruntării este cartierul Pirită, locul în care realitatea și politica socială se privesc de ani de zile ca două pisici care nu s-au mai văzut din copilărie: cu neîncredere, dar și cu o curiozitate agresivă.
Mesajul edilului e simplu, aproape poetic: „V-am spus să nu mai cerșiți, să nu mai dați foc și să nu vă mai lăsați caii pe drum.” O triadă civică de o simplitate dezarmantă, care ar putea fi tipărită pe pancartele orașului, lângă motto-ul „Baia Mare – Capitala curățeniei selective”.
Domnul primar nu se încurcă în jumătăți de măsură. A adus 58 de oameni ai legii – polițiști, jandarmi, locali, aproape un pluton de onoare – să vegheze asupra ordinii și să-i ajute pe cei „care își cunosc drepturile, dar uită obligațiile”. E o frază demnă de manualul de administrație publică aplicată în stil „Dorel de la Compartimentul de Strategie”: morală, gravă, și complet lipsită de soluții noi.
E drept, de ani de zile, pe Pirită se învârte același carusel: se demolează, se reconstruiește, se promite integrare, se reiau demolările. Între două conferințe de presă și o poză cu girofaruri în fundal, Primăria amintește că, totuși, „face eforturi constante”. Eforturi care, dacă ar fi convertite în kilocalorii, ar fi suficiente cât să topească o parte din gunoaiele de pe versant.
Dar, dincolo de tonul autoritar, există ceva aproape teatral în acest nou episod. Avem un „magazin” improvizat, unde se vindeau băuturi și „substanțe interzise” – un fel de supermarket de lux al Piritei – și o „crescătorie de cai” al cărei proprietar, atenție!, locuiește în Ferneziu. Baia Mare descoperă, cu uimire, că rețelele intercartier sunt mai rapide decât cele de autobuze urbane.
Să nu ne înșelăm: problema Piritei e reală, grea, și nu poate fi rezolvată cu un comunicat dur sau cu o demolare spectaculoasă. Dar administrația noastră preferă spectacolul ordinii, în locul efortului invizibil al integrării. Și în fond, e mai ușor să dărâmi decât să construiești. Mai ales când ești în campanie continuă.
Ceea ce se întâmplă pe Pirită nu e doar o acțiune administrativă, ci o oglindă a modului în care înțelegem „normalitatea” în Baia Mare: ordinea se face cu buldozerul, nu cu răbdarea. În loc să vindecăm cauzele, cosmetizăm efectele. Iar în timp ce primăria demolează colibe, sărăcia își ridică, în tăcere, alte fundații. Poate că adevărata curățenie de pe Pirită nu va începe cu excavatorul, ci cu o idee sinceră despre cum vrem, de fapt, să arate orașul nostru – pentru toți.
