Scriu aceste rânduri îndemnată de discuțiile din ultimul timp, referitoare la greva cu care amenință profesorii…
Sunt o absolventă a unei specializări de PIPP, aflată în primul an de activitate didactică, în calitate de profesor în învățământul primar.
Gândul îmi zboară înapoi în timp, la prima zi de școală, la sentimentele care mă încercau atunci și la așteptările pe care le aveam. Motivație, optimism, drag de meseria asta pe care nu, nu mi-am dorit dintotdeauna să o practic, dar am învățat să o iubesc pe parcursul timpului.
Imaginea unor copii curioși, dornici să învețe, satisfacția dată de fiecare reușită a lor. Ideea că eu reprezint o parte din adultul de mâine. Dorința de a-i învăța mai mult decât matematică, română și istorie. Dorinta de a-i învăța să fie oameni, de a le asculta visul, povestea, supărarea. Dorinta de a fi o mică familie…
Toate acestea m-au însoțit în suflet și inimă în acele prime zile de școală. Din păcate, însă, ușor-ușor s-au spulberat.
De ce?…
Lipsa de interes a copiilor. Acel un elev-problemă care distruge practic toate orele prin comportamentul său: cântat, țipat, plimbat, deranjat colegi.
Lipsa de interes a părinților. Replicile de tipul „Nu am ce să îi fac”, „Așa face și acasă”, „Nu doar copilul meu e obraznic”, „Nu conteaza daca nu învață”, cu care aceștia îmi inchid gura la fiecare încercare de a discuta cu ei despre problemele copilului.
Lipsa sancțiunilor pentru părinți si copii. Nu, nu e firesc ca un elev să fie lovit sau umilit de profesor. Dar nu, nu e firesc nici ca un elev să își bată joc de profesor și de colegi, pentru că știe că nu poate fi penalizat în niciun mod.
Lipsa fondurilor pentru materiale. Aici cred ca nu trebuie să mai adaug ceva…
Toate acestea m-au determinat să îmi doresc să particip la greva generală. Da, eu, după opt luni de viață la catedră, mă simt extenuată de mizeriile din acest sistem și privesc cu admirație pe colegii mei mai înaintați in carieră.
Pentru ce fac eu grevă?
În primul rând, pentru bun-simț. Da, cer bun simț din partea elevilor si a părinților. Cer penalizări pentru cei lipsiți de orice fel de educație.
În al doilea rând, pentru respectul infim pe care această meserie îl are. Totuși, copilul de azi va fi adultul de mâine. Societatea de mâine este oglindirea școlii de azi. Asta mă sperie îngrozitor!
În al treilea rând, pentru salarii. Da, nu trăim din vocație. Facturile, alimentele, hainele nu se plătesc cu vocatie. Sunt sătulă de faptul că unii oameni scot acest cuvânt in față, ca pe un scut împotriva a tot ceea ce avem noi, profesorii, de zis.
Particip la această grevă cu speranța că ceva se va schimba, deoarece refuz să accept că ceea ce am trăit in aceste 8 luni reprezintă ce înseamnă meseria de profesor.
[Poveștile cititorilor]
