Cu două zile înaintea votului moțiunii de cenzură, Piața Victoriei a bifat o nouă demonstrație de sprijin pentru premierul Ilie Bolojan. „Masivă”, după standardele entuziasmului online. În teren, însă, cifrele au rămas într-un registru mai degrabă… gestionabil.
Câteva sute de oameni – spre o mie, în cea mai optimistă evaluare – s-au adunat în fața Guvernului pentru a transmite un mesaj clar: reformele trebuie să continue, iar moțiunea inițiată de PSD și AUR ar trebui să pice. Practic, o mobilizare decentă pentru o zi obișnuită, prezentată însă ca moment de cotitură.
Participanții au venit echipați cu lozinci consacrate, steaguri europene și convingerea că sunt parte dintr-un moment decisiv. Diversitatea a fost reală: tineri, familii, oameni cu copii, biciclete și, inevitabil, aceleași sloganuri reciclate cu eficiență dovedită în ultimul deceniu.
La nivel de atmosferă, nimic de reproșat: scandări, energie, nerv. La nivel de impact, lucrurile devin mai nuanțate. Piața a fost „plină” în sensul în care fiecare participant avea suficient spațiu să-și exprime opiniile fără riscul de a fi călcat pe picior – un lux rar în protestele cu adevărat mari.
Mesajele au fost previzibile: susținere pentru premier, atacuri la adresa partidelor care au depus moțiunea și apeluri la responsabilitate parlamentară. Un discurs coerent, dar fără elemente surpriză.
În esență, mitingul a funcționat mai bine ca semnal politic decât ca demonstrație de forță. A fost un reminder că există susținere pentru Guvern, chiar dacă aceasta nu umple, deocamdată, piața până la refuz.
Pe scurt, o manifestație suficient de vizibilă cât să fie observată, dar nu atât de amplă încât să devină imposibil de ignorat. În rest, rămâne cum s-a stabilit: bătălia reală se mută în Parlament, unde lozincile nu țin loc de voturi.
