La 17 aprilie 2026 se împlinesc 32 de ani de la hirotonia întru arhiereu a Preasfințitului Părinte Iustin, Episcopul Maramureșului și Sătmarului. Momentul aniversar readuce în atenție un reper pentru viața bisericească din nordul țării, legat de un eveniment care, în 1994, marca reluarea unor tradiții întrerupte înainte de 1989.
Hirotonia a avut loc la Mănăstirea „Sfânta Ana” Rohia, într-un context simbolic: Duminica a V-a din Postul Mare, dedicată Sfintei Maria Egipteanca. A fost prima hirotonie de arhiereu organizată aici după căderea regimului comunist, într-un spațiu considerat de mulți drept un centru de rezistență spirituală.
Trei decenii mai târziu, aniversarea este marcată chiar la Rohia, unde episcopul slujește de Praznicul „Izvorul Tămăduirii”, într-o continuitate care pare atent construită: aceleași locuri, aceleași repere, același discurs despre stabilitate și fidelitate față de Biserică.
Născut în 1961, în Rozavlea (Maramureș), Iustin Hodea a intrat de timpuriu în viața monahală, la doar 14 ani, în obștea Mănăstirii Rohia. Parcursul său a urmat traseul clasic al formării teologice: seminar la Cluj-Napoca, studii universitare la Sibiu și, ulterior, doctorat obținut la Universitatea „Babeș-Bolyai”.
Înainte de a deveni episcop, a condus Mănăstirea Rohia, reușind să dezvolte comunitatea monahală într-o perioadă de tranziție dificilă pentru instituțiile religioase. Numirea sa ca arhiereu vicar în 1994 a venit într-un moment în care Biserica Ortodoxă Română își recalibra rolul în societate.
A fost ales Episcop al Maramureșului și Sătmarului în 2016, devenind al 30-lea ierarh al eparhiei, o instituție cu o istorie de peste șase secole.
În cei peste 30 de ani de arhierie, Preasfințitul Iustin a combinat activitatea pastorală cu cea administrativă și culturală. A coordonat proiecte în plan social și filantropic, a participat la dialoguri teologice și a publicat lucrări și studii de specialitate.
În cadrul Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române, face parte din comisia dedicată vieții pastorale și monahale, un domeniu în care experiența sa de fost stareț cântărește, inevitabil.
Discursul său public rămâne, în general, ancorat în ideea de continuitate și echilibru – o linie previzibilă pentru un ierarh format într-o perioadă în care schimbările rapide nu erau neapărat o virtute.
Aniversarea celor 32 de ani de arhierie nu este doar un moment festiv, ci și unul de reafirmare a unei traiectorii. Într-o epocă în care instituțiile caută permanent legitimitate, astfel de repere biografice funcționează ca argumente de stabilitate.
Mesajul transmis rămâne unul clasic: fidelitate, răbdare și continuitate. Un tip de discurs care, deși nu surprinde, reușește să ofere exact ceea ce promite – constanță.
În limbaj bisericesc, urarea este simplă și directă: întru mulți ani. În registru jurnalistic, ar putea fi tradusă mai pragmatic: un parcurs solid, consolidat în timp, care își continuă cursul fără deviații majore.
