Premierul Ilie Bolojan a transmis în ultimele zile unul dintre cele mai ferme mesaje ale sale de la preluarea mandatului: administrațiile publice trebuie să-și asume responsabilitatea financiară, fără să mai aștepte „pompierul de serviciu” de la București.Cu alte cuvinte, Guvernul nu va mai interveni pentru a acoperi găurile bugetare ale primăriilor, așa cum s-a întâmplat ani la rând.
Pentru unii, e o dovadă de rigoare și curaj politic. Pentru alții, o lovitură dată administrațiilor locale care se confruntă deja cu o criză a veniturilor și cu creșterea costurilor la utilități, servicii și salarii.
Bolojan spune că nu există motive pentru blocaje în administrația centrală sau locală, dar admite că unele reglementări recente — impuse de Ministerul Finanțelor — au adus birocrație suplimentară. Guvernul promite acum ajustări minore, pentru a permite funcționarea normală a serviciilor publice.Totuși, premierul nu cedează în privința principiului de bază: fiecare instituție trebuie să cheltuiască doar în limita veniturilor proprii.
Problema este că, în practică, o mare parte dintre administrațiile locale trăiesc din redistribuții și echilibrare bugetară. În Maramureș, de exemplu, numeroase primării funcționează doar datorită sumelor alocate trimestrial din TVA sau impozitul pe venit colectat la nivel central.
Când aceste sume întârzie, primăriile mici rămân fără bani chiar și pentru cheltuieli curente — iar blocajul e inevitabil, oricâtă disciplină s-ar preda de la București.
Premierul a anunțat că săptămâna viitoare va publica lista tuturor primăriilor care, în luna august, au înregistrat restanțe la plata contribuțiilor sociale.Un gest de transparență, dar și de forță: un avertisment public că toleranța s-a terminat.
Pe de altă parte, publicarea unei astfel de liste riscă să devină mai degrabă o fotografie a neputinței structurale, nu a delăsării. În multe cazuri, întârzierile la plată nu țin de neglijență, ci de realitatea financiară a comunităților — venituri mici, cheltuieli fixe mari și dependență de transferuri.Aici e marea contradicție a statului român: centrul cere performanță, dar distribuie discreționar resursele.
Ilie Bolojan are, fără îndoială, experiența și rigoarea necesară pentru a încerca o reformă reală.Dar rigoarea fără susținere financiară devine teorie.În timp ce Guvernul vorbește despre eficiență și responsabilitate, multe primării din țară se zbat între a plăti salariile și a asigura funcționarea școlilor, spitalelor sau serviciilor de utilități.
Dacă lista anunțată va fi doar o rușinare publică, măsura se va întoarce împotriva Guvernului.Dacă, în schimb, ea va fi însoțită de o analiză serioasă și de un plan de redresare realist — cu criterii clare, sprijin condiționat și termene de conformare —, atunci putem vorbi de o reformă adevărată.
Până atunci, administrația locală își ține respirația.Centrul cere disciplină, periferia cere oxigen.Iar între cele două, România rămâne prinsă în vechea ecuație: cine nu are bani, are instrucțiuni.
Sursă/foto Facebook Guvernul României
