Puterea tainică a mironosițelor
Unde ne sunt purtătoarele de mir? Cine poate vreodată rasplăti dragostea și bunătatea acestor fiițne Divine care aduc cu ele vindecare, alinare și speranță?
Din Scrierile Sacre aflam că mironosițele după ce l-au insoțit pe Iisus în toate momentele și experiențele, se pregăteau să-i ungă trupul cu mir si aloe. Ele nu se leapăda, nu se îndoiesc, nu părăsesc ci rămân mere cu Fiul Omului. Rescriu un decalog de această dată imprimat in inimă și nu în piatră.
Cu o inimă caldă și profunzimi sufletești, au puterea de a se dărui, aducând Lumină și Bucurie. Deși plapânde, au o fortă alchimică de a fii purtătoare de pace și de viață, de a răspândi prin simpla prezență Harul.
Strindardul păcii le este însu-și duhul iar mersul o tăcută plutire.
Nu demult Marta îi unge lui Iisus picioarele cu mir de nard, dintr-un vas de alabastru iar caera se umple de un miros frumos.
În viața citadină sau arhaică , sacră sau profană mai traiesc mironosițe? Mai poartă mir de nard, semn al prezenței Hristice? Mersul le este la fel de grațios și ferm? Tăcerea lor mistuitoare mai binecuvintează în taină străinii trecători osteniți de freamătul iarmaroacele vieții?
Mironosițelor din întreaga lume, oriunde ați fii, strauciți! Datorită vouă Harul, Darul și Mirul Sfânt, vine să tămăduiască lumea de lupi.
