Într-o țară în care ștampila încă are valoare sacră și semnătura olografă se poartă mai ceva ca broșa la costum, deputatul PNL de Maramureș, Ionel Bogdan, vine cu o propunere care, culmea, are gust de secol XXI: digitalizarea procesului de înființare a ONG-urilor. Pe scurt, adio cozi la Ministerul Justiției, formulare tipărite cu font de mașină de scris și drumuri între ghișee; bun venit, platformă electronică națională.
E o idee bună. Poate chiar prea bună pentru o administrație care încă mai tipărește comunicatele în Times New Roman și cere „copie xerox la buletinul original”.
În mod paradoxal, firmele din România trăiesc deja în viitor: își pot verifica și rezerva online denumirile prin Registrul Comerțului, cu un click și un cod de autentificare. ONG-urile, în schimb, rămăseseră blocate în birocrația de tip „pune dosarul în mapă albastră, nu roșie”. De parcă implicarea civică ar trebui să treacă testul răbdării, nu al inițiativei.
Propunerea lui Bogdan simplifică totul: un portal online, accesibil inclusiv românilor din diaspora, care vor putea rezerva numele viitoarei asociații fără să-și ia concediu de la muncă pentru a merge la Ministerul Justiției. Rapid, transparent, gratuit – trei cuvinte care sună aproape utopic în vocabularul administrativ românesc.
Desigur, inițiativa e și un exercițiu politic inteligent. Digitalizarea dă bine la imagine – mai ales când vine însoțită de fraze precum „aducem statul mai aproape de oameni”. Dar, dacă proiectul chiar va prinde viață și nu va fi blocat prin vreun ordin ministerial „în vederea consultării publice prelungite”, atunci meritul ar fi real.
De altfel, în comparație cu alte „reforme” care se anunță grandios și mor în faza de conferință de presă, aceasta chiar are șanse să conteze. Mai ales pentru mii de inițiative civice care se împotmolesc anual în birocrația ministerială.
Rămâne, totuși, întrebarea esențială: cine va face platforma? Că în România, între o idee bună și implementarea ei, se cască de obicei o prăpastie cât între Baia Mare și Bruxelles. Dacă proiectul va fi făcut „pe repede înainte” de un contract IT cu „valoare confidențială”, riscăm să avem încă o platformă care merge doar luni și miercuri, între orele 10:00 și 13:00.
Dar până atunci, meritul lui Ionel Bogdan e clar: a pus reflectorul pe o absurditate de sistem și a propus o soluție logică. Într-un stat în care logica e adesea facultativă, asta e deja un progres.
Digitalizarea ONG-urilor ar putea fi primul semn că România administrativă începe, timid, să înțeleagă că timpul oamenilor are valoare. Ionel Bogdan face un pas curajos pe un teren unde alții preferă să vorbească doar despre „reforme structurale”. Rămâne de văzut dacă inițiativa va deveni lege sau se va transforma într-un nou PDF uitat pe site-ul Camerei Deputaților — acolo unde, de ani buni, digitalizarea merge… doar pe hârtie.
