Dragoș Pîslaru, ministrul Investițiilor și Proiectelor Europene, a decis să ne lumineze viața politică cu un Facebook-post demn de cronica unui reality-show, și nu orice reality-show, ci unul cu Rolex-uri, amante și avioane private incluse. Dacă v-ați imaginat că politica românească se desfășoară în ședințe serioase, cu cifre și proiecte, ei bine… v-ați înșelat. Este, mai degrabă, o combinație între telenovelă de lux și banc economic pentru care nu știi dacă să plângi sau să râzi.
În opinia domnului Pîslaru, România nu a fost dusă în gard de Ilie Bolojan în câteva luni de mandat – ce blestem absurd! Nu, vinovații sunt „guvernele conduse de economistul nostru minune de la Buzău și gașca lui de experți”. Și aici începe spectacolul: miniștri care zboară la Monaco fără să știe de ce plătesc facturile, Rolex-uri care devin brusc obiecte de magie – dispar din mâini la conferințe de presă – și vacanțe de lux cu amante abonate la banii publici.
Ce concluzie să tragem? România, în loc să se prăbușească economic, face exerciții de „insănătoșire dramatică a modelului de creștere”. Practic, avem o recesiune… dar una cuminte, care vrea doar să-și ia un ceai cu economia și să mai tragă un ochi pe bugetul de stat.
Și, în acest circ administrativ, apare eroul: Ilie Bolojan. În timp ce ceilalți politicieni „deștepți” stau la călduț, criticând, temându-se să nu le ia cineva locul, Bolojan își pune reputația pe masă. Iar Pîslaru, cu doctorate și diplome de la London School of Economics, Harvard și Viena, ne spune că oamenii care vociferează nu pricep diferența dintre „scădere” și „reparare dezastru”.
Mesajul final? Simpatic și dur în același timp: dacă nu vreți să ajutați, măcar nu încurcați. Este clasicul „Fă bine sau taci din gură” aplicat politic.
În concluzie, România nu este condusă de un prim-ministru care ne duce în gard, ci de un spectacol continuu în care Rolex-urile, amantele și vacanțele de lux au devenit simboluri ale unei economii… sofisticat comic-absurde. Iar noi, spectatorii, putem doar să aplaudăm ironia cu un zâmbet amar, sperând că următorul act va fi mai productiv și mai puțin… strălucitor.
