România deschide anul 2026 dintr-o poziție inconfortabilă: lider european la scumpirea alimentelor și, în același timp, cu pensionari tot mai vulnerabili în fața acestor creșteri. Datele Eurostat confirmă o realitate care se simte deja în piață: inflația la alimente a urcat la 7,6% în ianuarie, de peste trei ori media Uniunii Europene.
Dincolo de procente, problema este una simplă și directă: coșul zilnic costă mai mult, dar veniturile reale nu țin pasul. În alte state europene, creșterea prețurilor la alimente s-a temperat sau chiar a intrat pe un ușor recul. În România, trendul a rămas pe creștere, alimentat de costuri ridicate în lanțul de producție, presiuni fiscale și o piață internă sensibilă la orice dezechilibru.
În paralel, cifrele publicate de Institutul Național de Statistică și Casa Națională de Pensii Publice conturează o a doua problemă majoră: puterea de cumpărare a pensiilor scade accelerat. După majorările din 2024, care au oferit temporar un respiro, inflația a recuperat rapid terenul pierdut. Rezultatul: un minus de aproximativ 8% la început de 2026 — un nivel care readuce în discuție episoadele dificile din trecutul economic recent.
Pentru pensionari, ecuația este dură și fără artificii statistice: cheltuielile esențiale — alimente și medicamente — ocupă cea mai mare parte din buget. Orice creștere de preț lovește direct, fără amortizor. În acest context, ajustările întârziate sau insuficiente ale veniturilor nu mai sunt doar o problemă de politică publică, ci una de trai zilnic.
Guvernul mizează pe consolidare fiscală și controlul cheltuielilor, într-un moment în care spațiul bugetar este limitat. Doar că această strategie vine cu un cost social vizibil. Reducerea deficitului nu se vede la raft, iar disciplina bugetară nu ține loc de putere de cumpărare.
România ajunge astfel într-o situație paradoxală: creșterea economică din ultimii ani nu se reflectă proporțional în nivelul de trai al categoriilor vulnerabile. Iar dacă tendințele actuale continuă, diferența dintre indicatorii macroeconomici și realitatea de zi cu zi riscă să devină tot mai greu de ignorat.
Pe scurt, cifrele arată bine în rapoarte comparative doar până la primul drum la supermarket. După aceea, statistica devine experiență personală.
