Când securitatea cibernetică se întâlnește cu politica și influența media
Declarațiile jurnalistului despre finanțarea de aproape 200 de milioane de euro acordată prin programul SAFE către Digi România S.A. readuc în spațiul public o temă extrem de sensibilă: relația dintre putere, bani publici și presa percepută ca favorabilă guvernării.
Dincolo de tonul acid și de formulările pamfletare folosite de Andronic, subiectul ridică o serie de întrebări legitime care merită discutate fără pasiune politică, dar cu maximă atenție.
În primul rând, dimensiunea contractului este una uriașă pentru piața românească. Aproape 200 de milioane de euro reprezintă o sumă care depășește cu mult nivelul unor investiții obișnuite în tehnologie sau securitate digitală. În momentul în care un singur beneficiar primește o astfel de finanțare, transparența devine obligatorie, nu opțională.
Problema nu este neapărat că un operator privat primește bani europeni pentru un proiect strategic. Statul are nevoie de parteneriate cu sectorul privat în domenii precum infrastructura digitală, cloud-ul guvernamental sau securitatea cibernetică. Problema apare atunci când beneficiarul este conectat, direct sau indirect, cu un actor media influent, iar acel actor media este perceput ca fiind apropiat de putere.
Pentru o parte a publicului, Digi24 este doar un post de televiziune cu audiență mare și o linie editorială predictibilă. Pentru alții, este o platformă media care, în ultimii ani, a manifestat o vizibilă compatibilitate cu anumite centre de putere politică. În acest context, orice contract major acordat companiei-mamă va alimenta inevitabil suspiciuni.
Nu este nevoie să existe o ilegalitate demonstrată pentru ca percepția publică să devină o problemă. În politică, percepția cântărește uneori aproape la fel de mult ca faptele.
Criticii guvernului vor vedea în această finanțare un posibil mecanism de consolidare a unei relații convenabile între putere și un trust media influent. Susținătorii executivului vor argumenta că Digi România S.A. are infrastructura și capacitatea tehnică necesare pentru un proiect de asemenea amploare și că asocierea cu Digi24 este folosită strict politic.
Adevărul ar trebui clarificat prin documente și proceduri transparente, nu prin lozinci.
Guvernul condus de are obligația să explice public câteva lucruri esențiale:
Care au fost criteriile exacte de selecție?
Au existat și alți competitori?
Cine a evaluat proiectul?
Ce garanții există că fondurile sunt utilizate exclusiv pentru componenta tehnologică?
Care sunt indicatorii concreți de performanță?
În lipsa unor răspunsuri clare, suspiciunile vor continua să crească.
Mai există și o problemă de fond: dependența tot mai mare a spațiului media de contracte directe sau indirecte cu statul. În ultimii ani, indiferent de culoarea politică a guvernelor, relația dintre partide și anumite instituții media a devenit tot mai opacă. Contractele de publicitate, campaniile instituționale, fondurile europene și parteneriatele strategice au creat impresia unui ecosistem în care independența editorială poate deveni vulnerabilă.
De aici apare și întrebarea incomodă formulată de Andronic: unde se termină investiția strategică și unde începe recompensa politică?
Fără dovezi concrete, acuzațiile rămân la nivel de suspiciune și interpretare politică. Însă într-o democrație sănătoasă, exact astfel de situații trebuie lămurite complet și rapid, tocmai pentru a proteja atât interesul public, cât și credibilitatea instituțiilor implicate.
Pentru că, atunci când statul oferă sute de milioane unui grup care controlează și una dintre cele mai influente platforme media din țară, nu mai este vorba doar despre tehnologie sau securitate cibernetică. Este vorba despre încredere publică, influență și echilibrul dintre putere și presă.
