Săptămâna Luminată-Tradiţii și superstiții!
Acum toate s-au umplut de lumină: cerul şi pământul şi cele de sub pământ“. Aşa vesteşte Biserica, iar denumirea de Săptămâna Luminată, explică teologii, provine de la un obicei practicat în vechime când Botezul era săvârşit în noaptea de Paşte.
Astfel, cei botezaţi erau numiţi „luminaţi“ şi purtau haine albe în toată săptămâna de după Paşte. Se pare că de la purtarea hainelor albe această săptămână a primit numele de Săptămâna Luminată.
Săptămâna care urmează praznicului Învierii Domnului se numeşte Săptămâna Luminată. De această perioadă sunt legate o serie de credinţe populare. Se spune că acum Raiul este deschis pentru toţi cei care trec în lumea drepţilor, indiferent de păcatele pe care le-au săvârşit.
„În această perioadă putem mărturisi că toate s-au umplut de lumina sfântă a Învierii Domnului. În noaptea Sfintelor Paşte se sting în biserică toate luminile. Numai candela de pe Sfânta Masă din Sfântul Altar rămâne aprinsă. Spaţiul întunecos este chipul morţii şi al iadului în care a coborât Hristos cu sufletul Său. Candela aprinsă de pe Sfânta Masă este sufletul viu şi îndumnezeit al Mântuitorului coborât la iad“, explică părintele Eugen Ramon Ilie de la biserica Sf. Împăraţi Constantin şi Elena din Călăraşi.
Dezlegări pentru credincioşi
În Săptămâna Luminată, zilele de miercuri şi vineri sunt zile cu „harţi“, adică Biserica oferă dezlegare la mâncărurile de dulce datorită Învierii Domnului. Conform Tipicului Sfântului Sava, miercurea şi vinerea, în perioada cuprinsă între Învierea Domnului şi Duminica Tuturor Sfinţilor (prima după Rusalii), avem „dezlegare la peşte“.
Nu se fac parastase
Din Duminica Sfintelor Paşte şi până la Înălţarea Domnului, la Liturghie se cantă Axionul Paştilor: Îngerul a strigat…“, iar credincioşii se salută cu cuvintele: „Hristos a înviat!“ şi răspund: „Adevărat a înviat!“.
În această perioadă nu se citeşte Psaltirea şi nu se fac parastase Începând cu praznicul Intrării Domnului în Ierusalim, Biserica nu mai face slujbe speciale pentru cei adormiţi. Aceste slujbe sunt reluate după Duminica Tomii.
Şi slujbele de înmormântare din Săptămâna Luminată sunt oficiate după o rânduială specială. Slujba înmormântării este înlocuită de slujba Învierii. În popor există credinţa că în Săptămâna Luminată, prin Învierea Mântuitorului, Raiul se deschide tuturor până la Duminica Tomii.
De aceea, în popor se crede că în Săptămâna Luminată, denumită şi a Paştilor sau Albă – adică intervalul de timp dintre Înviere şi Duminica Tomii – cei care mor în această perioadă merg direct în Rai, uşile acestuia fiind larg deschise oricărui suflet. “Oricine este primit, astfel, în Împărăţia Cerurilor, indiferent de ce păcate a săvârşit în viaţă, căci totul i se va ierta in această perioadă. Această credinţă e reflectată şi în datinele vechi bisericeşti conform cărora în ziua de Înviere se scot „Uşile Împărăteşti“ ale altarului din biserici şi se pun deoparte, unde stau pe toată perioada Săptămânii Luminate”, spun preoţii. Şi cel care se naşte într-una din aceste zile, şi mai cu seamă când trage clopotul întâia oară la biserică, este un om norocos pentru toată viaţa.