Intâmpinarea Domnului este una dintre cele mai importante și vechi sărbători creștine. De origine ierusalimiteană, despre sărbătoarea Întâmpinării Domnului vorbea încă din secolul al V-lea pelerina apuseană Etheria sau Egeria.
Acesta a notat în jurnalul său de călătorie că, la Ierusalim, Întâmpinarea Domnului „se sărbătorea cu aceeași bucurie ca Paștele”.
Sfântul Simeon era unul dintre cei 70 de bărbați iscusiți care tălmăceau legea lui Moise în limba elinească.
Așa a ajuns să scrie cuvintele lui Isaia prorocul, prin care se vestea venirea lui Mesia din fecioară și, îndoindu-se că un astfel de lucru este posibil, a vrut să șteargă acele rânduri.
Îngerul Domnului însă i s-a arătat și i-a spus să nu fie necredincios, adăugând că Simeon nu va muri până când nu-L va vedea pe Hristos.
Având o viață în deplină curăție, Sfântul Simeon aștepta cu dor și bucurie ziua în care avea să Îl întâlnească pe Mântuitorul Iisus Hristos.
Îndemnat de Duhul Sfânt, Cuviosul a venit la biserică pe când se împlineau 40 de zile de la nașterea Pruncului și, văzând-o pe Maica Domnului înconjurată de lumină, s-a închinat până la pământ, cunoscând că s-a împlinit prorocia.
Atunci l-a primit în brațele sale pe Pruncul Hristos și a rostit cuvintele: „Acum slobozește pe robul Tău, Stăpâne, după cuvântul Tău, în pace, că văzură ochii mei mântuirea Ta”.
Sfântul Simeon a prorocit Pătimirea lui Hristos, spunând că prin sufletul Maicii Domnului va trece sabia mâhnirii și a necazului.
Grigore Ciascai
