După aproape un deceniu de activitate la Consulatul României la Slatina, o etapă profesională și de suflet ajunge la final. Cel care și-a dedicat o parte importantă a activității comunității istorice a românilor din dreapta Tisei își ia rămas-bun de la instituția în care a activat în ultimii ani.
Mesajul de despărțire este unul în care se regăsesc, deopotrivă, recunoștința, discreția și sentimentul datoriei împlinite.
„Timpul trece și tace! Astăzi, după aproape un deceniu, activitatea mea la Consulatul României la Slatina ia sfârșit”, transmite acesta, rememorând o perioadă în care a continuat, în plan instituțional, să fie alături de românii din dreapta Tisei.
A fost o activitate construită pe parcursul mai multor decenii. Cu mai bine de 36 de ani în urmă începea ceea ce autorul numește un adevărat „apostolat pe pământul sfânt din dreapta Tisei”, un drum în care a întâlnit oameni care i-au înlesnit apropierea de comunitatea românească și de valorile acesteia.
În mesajul său, îi amintește cu recunoștință pe Vasile Ona Jotu, universitarul Vasile Marina, profesorul Ioan Huzău, regretatul Mihai Takar, Vasile Belia și Gheorghe Berinde, dar și pe mulți dintre cei care, de-a lungul anilor, au contribuit la această misiune.
„În ce măsură am reușit veți judeca Dumneavoastră”, spune, cu modestie, cel care a ales să lase comunității evaluarea unei activități desfășurate vreme de zeci de ani.
La finalul mesajului nu sunt uitați nici colegii din Consulatul României, atât cei alături de care a început acest capitol, cât și cei care duc astăzi mai departe munca instituției. O echipă care, împreună cu membrii comunității, continuă să reprezinte România și să păstreze legătura cu românii de dincolo de Tisa.
Iar după o viață profesională dedicată unei misiuni pe care a considerat-o mai mult decât o simplă funcție, vine și momentul retragerii.
„De mâine devin un pensionar oarecare…”
Un „pensionar oarecare”, poate. Dar cu siguranță nu un om oarecare pentru cei care i-au cunoscut activitatea, pentru comunitatea românească din dreapta Tisei și pentru cei alături de care a construit, timp de peste trei decenii, punți între oameni și România.
Unele drumuri se termină oficial. Urmele lor însă rămân.
