România tocmai a primit, oficial, Strategia Națională de Apărare 2025–2030. Președintele Nicușor Dan prezinta,azi în Parlament, după ce CSAT a dat undă verde și societatea civilă a avut, în sfârșit, șansa să-și spună opinia. Bravos! Asta, dacă nu cumva consultarea publică a fost doar un exercițiu de imagine, ca și cum am fi bifat că „am întrebat lumea”.
Documentul vorbește despre „independență solidară” – adică vrem să fim stăpâni pe noi înșine, dar în același timp să depindem strategic de aliați. Sună ca o relație amoroasă complicată: vrei libertate, dar te bazezi tot pe cineva. În fine, termenii sună bine și sigur sună bine și la televizor.
Strategia listează riscuri serioase: tensiuni regionale, atacuri cibernetice, dezinformare, infrastructuri vulnerabile, corupție, birocrație. Lista este lungă și cam deprimantă, iar pentru un cetățean obișnuit, pare mai mult un reminder că viața în România nu e doar despre cafea și cumpărături, ci și despre „risc strategic”.
Ce promite documentul? Modernizarea armatei, investiții în industria de apărare (peste 16 miliarde de euro), protecția infrastructurilor critice și instituții mai transparente. Toate bune și frumoase… dacă aceste promisiuni nu rămân doar pe hârtie. Am văzut strategii anterioare cu sloganuri mari, dar cu efecte mici la nivel local: drumuri care tot nu se repară, spitale care tot nu se modernizează, birouri ale administrației care tot scârțâie.
Și aici ajungem la marea dilemă: strategia e făcută pentru cetățean, dar cetățeanul nu prea e întrebat decât la rubrici de „transparentizare”. Pentru comunitățile locale, asta înseamnă că poate, într-o zi, se vor simți mai protejați – dacă armata va fi dotată, dacă infrastructura energetică va fi securizată și dacă birocrația nu va sabota tot. Sau poate că totul va rămâne un exercițiu de PR centralizat.
Adevărata apărare nu stă doar în militari sau PDF-uri, ci în oameni și comunități: în pregătirea civilă, în implicarea locală, în transparența instituțiilor și, da, chiar în simțul civic. Fără asta, strategia rămâne un document frumos, dar distant, cu un titlu pompos și promisiuni care sună bine doar la televizor.
Strategia Națională de Apărare 2025–2030 are potențialul de a transforma România într-un stat mai sigur, dar doar dacă va fi urmată de fapte concrete. Până atunci, rămâne un memento: pe hârtie, putem fi orice – în realitate, doar dacă ne implicăm cu toții, de la București până în cel mai mic sat.
