Baia Mare, 17 octombrie 2025 – Este frig în aerul de dimineață, dar pentru angajații DGASPC Maramureș, frigul de afară nu se compară cu frigul din sufletul lăsat de două luni de salarii neplătite. În fața Prefecturii și a Consiliului Județean, fețele lor obosite spun povești nespuse: povești de familii care așteaptă pâinea de zi cu zi, povești de copii care întreabă de ce mama sau tata nu au bani să cumpere cele necesare, povești de oameni care și-au pierdut răbdarea și speranța.
Nicolae Mureșan, președintele Sindicatului din Administrație Maramureș, vorbește cu vocea tremurândă de indignare și durere: ”Sunt peste două luni de când această guvernare își arată neputința și incompetența de a-și plăti oamenii. Cred că e momentul să-și asume această iresponsabilitate și incapacitate de a avea grijă de dumneavoastră.”
Nu au venit să cerșească. Nu au venit să facă politică. Au venit să fie văzuți ca oameni, să fie auziți ca oameni, să li se respecte dreptul la muncă și la demnitate. Fiecare pas făcut pe treptele instituțiilor publice este un strigăt colectiv: “Suntem aici, suntem oameni, avem nevoie de sprijin!”
Printre pancartele purtate, se văd ochi înlăcrimați, mâini tremurânde, inimi apăsate de griji și de frustrări. Este un apel disperat al celor care îngrijesc copii, bătrâni sau persoane vulnerabile, dar care, la rândul lor, au nevoie să fie sprijiniți.
Mureșan anunță că următorii pași sunt greva de avertisment și, dacă situația nu se rezolvă, greva generală. Angajații DGASPC nu mai pot aștepta: fiecare zi fără salariu înseamnă o zi în care viața lor și a familiilor lor este pusă în dificultate.
Acest protest nu este doar o luptă pentru bani – este o luptă pentru recunoaștere, pentru respect, pentru dreptul de a fi oameni într-o lume care prea des îi uită. Și chiar dacă vocile lor tremură, determinarea lor strălucește: nu mai există cale de întoarcere, doar dreptate și demnitate.
