În fiecare an, pe 26 iunie, România își privește pentru câteva clipe unul dintre cele mai importante simboluri naționale: Drapelul. Nu este doar o bucată de pânză ridicată pe un catarg și nici un simplu element de protocol prezent la ceremonii oficiale. Tricolorul este povestea unei națiuni, purtată prin războaie, revoluții, bucurii și momente de cumpănă.
La Baia Mare, manifestările dedicate Zilei Drapelului Național vor reuni autorități, militari, reprezentanți ai instituțiilor publice și cetățeni în jurul unui simbol care ar trebui să fie mai presus de orice dispută politică. Drapelul nu votează, nu candidează și nu ține partea nimănui. El îi reprezintă deopotrivă pe cei aflați la conducere și pe cei care îi critică, pe cei rămași acasă și pe milioanele de români care trăiesc peste hotare.
Ceremonia de sfințire și înălțare a Tricolorului are o încărcătură aparte. Este unul dintre puținele momente în care instituțiile statului, Armata, Biserica și comunitatea se întâlnesc în jurul aceleiași idei: respectul pentru identitatea națională.
În vremuri în care încrederea în instituții este adesea pusă la încercare, iar discursul public este dominat de conflicte și polarizare, simbolurile naționale rămân repere de stabilitate. Ele ne amintesc că România înseamnă mai mult decât cicluri electorale, promisiuni sau dispute de moment. Înseamnă generațiile care au construit această țară și responsabilitatea celor care o conduc astăzi.
De aceea, ceremonia organizată în fața Palatului Administrativ nu este doar un eveniment oficial din calendar. Este o invitație la reflecție. Când privim Tricolorul ridicându-se pe catarg, ar trebui să ne întrebăm nu doar ce înseamnă România pentru noi, ci și ce facem fiecare pentru ca valorile pe care le reprezintă să fie respectate.
Pentru câteva minute, în fața Drapelului, funcțiile, partidele și diferențele de opinie ar trebui să treacă în plan secund. Rămâne doar Tricolorul – simbolul care ne unește pe toți sub aceleași culori: albastru, galben și roșu.
