Bucureștiul găzduiește, pe 13 mai, la Palatul Cotroceni, summitul București 9 (B9) și al țărilor nordice, într-un moment în care securitatea europeană se negociază mai puțin în declarații și mai mult în capacități militare.
Reuniunea va fi coprezidată de Nicușor Dan și Karol Nawrocki, iar pe agendă figurează o temă directă: „Delivering More for Transatlantic Security” — cu accent pe „mai mult”, nu pe „promitem”.
Formatul B9, lansat în 2015, reunește cele nouă state de pe frontiera estică a NATO. Dacă inițial era o platformă de consultare, astăzi funcționează ca un bloc de presiune internă, care cere resurse, trupe și infrastructură.
Războiul din Ucraina a accelerat această transformare. Statele din regiune nu mai solicită doar reasigurări, ci prezență militară constantă și investiții concrete.
Prezența țărilor nordice — inclusiv Finlanda și Suedia, recent intrate în NATO — indică o repoziționare strategică. Se conturează o legătură tot mai clară între securitatea Mării Baltice și cea a Mării Negre.
În termeni practici, alianța încearcă să construiască un front coerent de la nord la sud, capabil să răspundă rapid la eventuale amenințări.
La București este așteptat secretarul general NATO, Mark Rutte, alături de lideri europeni.
În schimb, Donald Trump a declinat invitația. Absența sa, deși explicată diplomatic, transmite un semnal clar: Washingtonul rămâne esențial, dar așteaptă ca Europa să își asume o parte mai mare din costurile propriei securități.
O invitație a fost transmisă și către Marco Rubio, fără o confirmare oficială până în acest moment.
Dincolo de formulări diplomatice, summitul vizează:creșterea bugetelor de apărare,extinderea prezenței militare aliate,dezvoltarea infrastructurii strategice,întărirea sistemelor de apărare aeriană
Pentru România, miza este consolidarea poziției la Marea Neagră și atragerea de investiții militare, într-un context în care regiunea rămâne una dintre cele mai vulnerabile din Europa.
Summitul B9 de la București vine într-un moment în care unitatea occidentală este frecvent invocată și uneori testată. Flancul estic cere garanții, iar aliații occidentali încearcă să răspundă fără a-și supraîntinde resursele.
Într-o formulă mai puțin diplomatică: toți sunt de acord că trebuie făcut mai mult. Diferența apare când vine vorba cine plătește și cât de repede.
